Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Câţiva tipi care au condus partidul în anii ’50 i-au scris o scrisoare lui Ceauşescu. Vechea gardă se revoltă. Le vine vânt din pupa şi dinspre Moscova cu glasnostul. Internaţionalismul bolşevic împotriva naţionalismului comunist.
Plus înlăturarea din cinuri şi acapararea stipendiilor de familia C. Şi sunt multe rude care trebuie căftănite şi dotate cu zestre. De văzut efectele. Dacă încep să se certe înăuntru, acolo sus, se va putea respira. Adversarii vor căuta sprijin în afara PCR, mai ales în mediile intelectuale. Începe o luptă între conservatori şi moderaţi? Au semnat Pârvulescu, Apostol, foşti primi-secretari, Corneliu Mănescu, Bărlădeanu – reformistul din anii ’60 –, Brucan, şi unul Răceanu, de care n-am auzit.
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Jurnal & dosar din anii târzii ai dictaturii, Bucureşti, Editura Compania, 2002, p. 69-70
În linii mari, sunt mulţumit de felul cum merge cartea. Din timpul scurt însă, acaparat acum aproape total de lucrul la carte, îmi rămâne, cum se vede, tot mai puţin timp pentru caietul de faţă. Momentul aniversar a fost depăşit cu discreţie şi în limitele normalului. Primit de la N. un album Grünewald pe care-l râvneam de mult.
Citesc "Drumul cenuşiu" al lui Buzura, minunându-mă că a putut să apară şi aşteptând, după obiceiul pământului, demiterea conducerii editurii. Ceea ce nu cred totuşi că se va întâmpla de data asta. Îmi face impresia că romanul a apărut cu voie de la poliţie pentru a dovedi lumii – într-un moment critic pentru noi – libertatea de care se bucură scriitorul român. În ciuda caracterului ei acut protestatar şi a dramei care frizează senzaţionalul, cartea mi se pare totuşi obositoare.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 172-173
Sătmărenii au iniţiat un "Concurs literar A.E. Baconsky". Un gest care îi onorează.
Mă gândesc din nou la "Biserica neagră", această proză incisivă, care nu are norocul să vadă lumina tiparului. O soartă ingrată o urmăreşte în continuare.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 – martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 721
Explozia unei bombe: scrisoarea deschisă a celor şase. Comentariile curg. Nimic precis încă, lumea se declară reconfortată. Deşi sunt nişte brontozauri, majoritatea compromişi prin folosirea (illo tempore) abuzivă a puterii, foşti stalinişti ei înşişi, e vorba totuşi de vârfuri ale fostei nomenclaturi şi s-ar putea ca ei să fie doar împinşi în faţă iar cele două treimi ale icebergului să nu fie încă vizibile ... – Întâlnit dimineaţă, în Piaţa Păcii, cu Cacoveanu (cel cu interviul), care părea foarte grăbit şi puţin dispus să stăm de vorbă. Eu, care ştiam ce ştiam, l-am oprit totuşi să-l chestionez asupra sorţii interviului. A fost evaziv şi s-a plâns doar că "i-am făcut-o", fiindcă Rău l-ar fi "sictirit" că-mi spusese de scoaterea frazei cu "Titanicul"... Îi explic încă o dată că nu Rău, ci eu ar fi trebuit să mă supăr că mi se umblă aşa, fără jenă, prin text. El continuă să se plângă de scandalul ce-i făcuse Rău, evident pentru a evita alte explicaţii. Iar când eu insist, zice că îl aşteaptă zilele următoare pe guzganul Poiană, cenzorul lor de la CCES, care o să aducă "observaţiile". Îi repet că nu accept intervenţii, tăieturi etc. şi că la urma urmelor nu doresc neapărat să public, prefer să iasă tot interviul din revistă. Pleacă precipitat, vădit incomodat de discuţie. Mie Rău nu mi-au comunicat nimic oficial. Îmi repetă că lucrurile stau aşa cum îmi spusese acum două zile, dar că, cine ştie, poate ei aşteaptă să primească şi de la judeţeana de partid (conform uzanţelor) un aviz. Or, acest aviz nu-l poate contrazice pe cel dintâi şi, oricum cel de la CCES e determinant. Îl rog să-mi facă rost de un "tras", urmând ca eu să-i cer lui Rău restituirea manuscrisului.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 424
