Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În săptămâna cât au stat copiii acasă am scris doar 15 pagini. Aseară
(11) au plecat. Ar trebui să mă bucur că mi-am recâştigat răstimpul de
linişte pentru scris, dar mă surprind cu sufletul împovărat de
regrete şi nelinişti cu privire la viitorul lor. E duminică, N. la
"olimpiade", casa dintr-o dată teribil de goală şi nici nu mă simt în
formă, nu ştiu ce slăbiciune ciudată mă bântuie. Nu-mi pot relua
lucrul, aş vrea să tot dorm.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 171
N-aş fi crezut că poţi să comunici cu un copil de 9 luni. Şi totuşi e posibil. Faptul se petrece prin zâmbete, prin gesturi, cu ajutorul privirilor, prin tandreţea vocii. Copilul răspunde, participă emoţional şi înţelege limbajul tău de semne afective. M-a convins de acest lucru micul nostru Mihăiţă.
În numărul 4 (1988) al Echinoxului (recent apărut), Ion Bogdan Lefter publică un interesant articol, Mari promisiuni, în care se ocupă, ca un veritabil critic de susţinere, de cei mai tineri scriitori pe cale de afirmare. E un gest binevenit de solidaritate cu talentele care, deşi încearcă să se impună, nu au şansa de a atrage prea mult atenţia asupra lor.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955-martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 719
Duminică. Aer de primăvară. Convorbire întreruptă cu ai mei. Am sentimentul că mereu uit să le spun esenţialul. Încolo, zi anostă. Ieri, Ştefan Bitan, întâlnit în piaţă, îmi povesteşte "noutăţi de grad 0" (expresia lui!) de la Bucureşti, unde şi-a vizitat amicii: un general şi o coloneleasă; prăbuşirea unui avion TU în zona de probă, pe Otopeni; scandal cu trei ziarişti de la România liberă, prinşi că ar fi vrut să difuzeze manifeste chiar de ziua Lui, tipărite la Casa Scînteii. Amănunte lipsesc. Se pare că au fost denunţaţi. Textul manifestului a fost intercalat printre rândurile unui articol de fond, ar fi vorba de 100.000 de exemplare, care au reuşit să iasă din tipografie în teancurile de ziare, depuse în portbagajele unor maşini. Când să pornească, bruscă descindere, control al portbagajelor şi arestări.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 398
Pe cât de scabros e pe alocuri Arghezi în unele pagini din Icoane pe lemn (nu totuşi fără tâlc), pe atât e fostul călugăr (pornit cândva în căutarea lui Dumnezeu) de chinuit şi năpădit de îndoieli, de dorinţă, de puritate şi adevăr.
Genial poet Arghezi, iar când nu se pierde în stilul său metaforic e de-a dreptul cuceritor. Nu regret, citind această carte (care zăcea de mult în bibliotecă neatinsă), că l-am ascultat pe Croh, care îmi sugerează să elimin din jurnalul meu paginile de corosivă execuţie din punct de vedere moral vizând unele inegale şi degradante comportări.
I-am urmat sfatul. Lectura Icoanelor pe lemn m-a hotărât să mă concentrez. Îndeosebi paginile cu întrebări sub titlul Meditaţii sunt fascinante, ca şi evocările sub titlurile: "Grigorescu", "Bicicleta Domnului General", "Înălţarea Părintelui Pahomie", "Mărturie de seamă". Am şters cu buretele tot ce-i reproşam, nu fără temei, scriitorului genial care a fost Arghezi.
Arşavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Iaşi, Institutul European, 1994, p. 200-201
