x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnale personale: 17 ianuarie 1989

0
17 Ian 2009 - 00:00

Zi metodică. Nu mă mişc din casă, dar nici mare lucru nu fac. Doar ceva ordine prin hârţoage, expedierea unor articole lui C. Cubleşan şi M. Braga. Lecturi uşoare.



Nu mă trage inima să mă apuc de ceva serios. Şi politica, bine­înţeles. Alde Wallesa sunt pe punctul de a obţine scoaterea sindica­tului "Solidaritatea" din ilega­litate. Aerul înnoirii se resimte peste tot. În afară de un pământ numit România. Unde eşti, frate Nichita? Unde eşti, "monşer", să ne vezi cei mai fericiţi dintre pământeni? Mă deranjează groaznic pla­nifică­rile. Au început urle­tele năprasnice cu "eroul". Chiar şi revistele literare se dau în stambă potrivit cu "spiritul expunerii la Plenara CC al PCR". (…)
C.T. Mărgărit, Jurnal nepublicat


Terminat René Sédillot, Le Coût de la Révolution française, Paris, Perrin, 1987. Cât a costat Revoluţia? Două milioane de morţi, dezastre, distrugeri spectaculoase (cas­tele, biserici, mănăstiri, palate, comori de artă etc., etc.), plus o retardare pe toate planurile, în vreme ce Anglia, fără văr­sare de sânge, a ştiut să profite, să profereze spectaculos, apli­când doar reformele, dar fără răsturnări "revolu­ţio­nare", în cadrele moştenite, "moder­nizate". În­toc­mai... Revoluţia, spre pil­dă, a abolit cenzura, decretând cu mare pompă "li­bertatea presei".
Dar foarte curând, în chiar Le Journal politique et national, se putea citi: "Si la presse est libre, la pensée n’est pas, et les imprimeurs de la capitale, pour être assis à la table de la liberté n’en ont pas moins sur leurs têtes les réverbères de Paris; ils n’ont plus de censure, mais ils ont des bourreaux". Abia sub Directorat se asistă la o trezire a presei libere, dar Imperiul îi vine curând de hac. Napoleon îi scria lui Fouché în 1804: "Réprimez un peu les journaux. Faites comprendre aux rédacteurs des Débats et du Publiciste que le temps n’est pas éloigné oú, m’apercevant qu’il ne sont pas utiles, je les supprimerais avec tous les autres et n’en conserveraix qu’un seul". În adevăr, în 1811 nu mai subzistă la Paris decât patru foi, proprietate a puterii şi docile la injoncţiunile acesteia.
Văzu aseară Istorii ale unei ne­bunii obişnuite (sau cam aşa ceva) după Bukowsky, cu Ornella Mutti, regia Franco Ferrari; apoi, Wim Wonders, Cerul deasupra Berlinului sau Aripile dorinţei, acesta foarte amestecat, frumos ca imagine, coloană sonoră, dar didactic, retoric (chiar acolo unde imaginea vorbea mult mai pregnant singură), tipic german din acest punct de vedere.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Editura Albatros, Bucureşti 1998, p. 373-374
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Serviciul de email marketing furnizat de