x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnale personale Jurnale personale: 20 ianuarie

Jurnale personale: 20 ianuarie

20 Ian 2009   •   00:00

La nişte prieteni, sărbătorind o aniversare. Printre musafiri, un... arab(!) din Kuweit, unul dintre pacienţii de la Institutul Aslan, intrat sub îngrijirea şi ocrotirea doctoriţei-gazde. Venit în ţară pentru 20 de zile la tratament, vrând să încheie totodată şi nişte afaceri cu ţara noastră, să nu se plictisească, a fost invitat şi aici, în casa amicilor mei.



Vorbeşte doar englezeşte, se înţelege de minune cu gazda, noi, ceştilalţi, fiind mai de cultură... franceză! Ah, noi, latinii! Din Bucureşti! "Micul Paris", cum i se spunea, eheiiii! Unde sunt "Cadrele" Radioului, să mă vadă cum stau cu capitaliştii la masă, fără să-i anunţ, să-mi cer voie şi ei să nu-mi dea! Într-adevăr, arabul e din cei cu milionul de dolari, afaceri şi... altele, căci nu oricine se tratează la spitalul doamnei Aslan! Toţi vorbim în fel şi chip, ciripim, dăm ochii peste cap, râdem din te miri ce, ah! ce vin bun!, ah! ce maioneză!, dar ciupercile astea cu ce sunt umplute?, ne uităm la arab, da, îi plac şi lui ciupercile, maioneza aşa-şi-aşa, friptura de curcan e nemaipomenită, cum preparaţi voi în Kuweit curcanul?, ah, da, ah, nu, să vedeţi, la noi... Şi iată şi tortul săr­bătoritei, fetiţa micilor mei a împlinit 20 de ani, deci în tort sunt înfipte 20 de lumânărele, care trebuiesc aprinse, apoi stinse, batem din palme, doamna din faţa mea, altă doctoriţă, este profund emoţionată, între timp ne povestise o plimbare a ei cu soţul, director nu ştiu pe unde, în Spania, rochia de pe ea era de provenienţă iberică, şi dăm semnalul aprinderii lumânărelelor. Când să scăpărăm chibritul, arabul se ridică brusc, scoate o hârtie de un dolar, îi dă foc şi cu flacăra valutară aprinse lumânare cu lumânare. Noi, cei cu anii lumină şi epoca de aur, ne-am cutremurat. Ah, dolarii! Auzi, să prinzi nişte amărâte de lumânărele cu dolari! Şi, desigur,
n-a fost de-ajuns un singur dolar la atâtea "aprinderi", au mai fost necesari încă trei, în total patru dolari! Înmărmurisem! Încremenisem! Dar o făceam pe grozavii, eh, mare lucru, ce contează acolo, parcă noi, dacă... Aş fi vrut să fiu atunci sub fruntea fie­căruia, să le pătrund în gânduri, să-i aud mârâind, clocotind, tânjind, salivând! Ce ne-am distrat, domnule, ce ne-am distrat! Patru dolari arzând în mână arăbească şi lumânărelele, una câte una, aprin­zându-se, ale dracu­lui lumânări, parcă altfel... Ei, şi uite-aşa! Mai vedem şi noi lumea, mai cunoaştem şi noi... obiceiuri! Priveam pe ascuns în scrumieră resturile dolari­lor arşi! M-am speriat! Printre resturile acelea gri-verzui ochii mei, privirile mele avide, s-au întâlnit cu alte priviri şi încă altele, ochi, ochi, ochi, toţi pândind, scormonind, sfâ­şiindu-se unii pe alţii, luminaţi de un dor ciudat, legănaţi de cantilene arăbeşti kuweitiene. Noaptea am visat puţuri cu petrol.
Titel Constantinescu, Frica şi... alte spaime, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1996, p. 312-313


Pregătiri spectaculoase pentru 130 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia. Încununare strălucită a luptei poporului român. Aşa e: "… ne întoarcem, regândindu-ne istoria, de la Congresul al IX-lea, cu mândrie. Constatând precum cronicarul, că şi la noi nasc oameni" (A. Martin). Noroc de Opinia studenţească, unde, la ancheta "Pe cine mai interesează un Maiorescu de carton?", răspund studenţii Alina Mungiu, Cornel Popa, Gabriela Gavril, Codrin Liviu Cuţitaru, Irina Bobulescu… Nu ştiu de ce n-am putere să ascult emisiunea literară. Mergem (şi Vio care a venit de la Bucureşti) la filmul "Mireasa lui Zandi". Doi actori mari: Gene Hackmann  şi Liv Ulman. El e prin vestul sălbatic, ea vine să se mărite aici. Mi­zerie, brutalitate. Femeia va introduce, cu greu, factorul civilizator…
C.T. Mărgărit, Jurnal nepublicat


E ca şi cum am sta prinşi până la gât (şi uneori până peste cap) în nişte ape tulburi, murdare, într-un Amazon care se întinde perpetuu, fără întoarcere, peste întreaga preajmă.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 – martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 718

×
Subiecte în articol: jurnale personale