Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
xIeri, soare la amiază, am ieşit să iau aer. Văzut expoziţia retrospectivă a lui Anton Lazăr, pe care l-am cunoscut bine în timpul cât am lucrat la "Tribuna" (venea des în redacţie, bucuros de vorbă, făcea o parte a ilustraţiei la diferite texte; a făcut şi portretul lui Panait Istrati, când am scris, printre primii, despre marele ostracizat.
Mai am pe undeva acel desen, mi-l dăduse mie după apariţie). E în sălile Muzeului, concentrată, o viaţă de om, inegală, zbuciumată probabil, ruptă între o chemare intimă şi cedările la presiunea artei oficiale (câteva "compoziţii" cu subiecte socio-istorice de conjunctură, în spiritul vremii!). Dar mai multe peisaje frumoase: Linişte în Deltă, Casa armencei, Canton I (mai ales); poate cel mai frumos (din colecţia unui medic local): Ţărm la Marea Baltică. Elev al lui Ciucurencu, cu care paleta lui e înrudită (preferinţa pentru nuanţele de verde) şi, de asemenea, în grafismul desenului.
Auzit un comentariu al lui Dorin T. Despre ultimul număr din "Reader’s Digest" despre România. S-a "americanizat" stilistic: fraza e simplă, pe-nţeles, concisă, stilul receptiv, cu o rostire aproape publicitară prin distribuirea accentelor.
Dar unde e publicistul incisiv şi caustic din ţară?! Tot ieri, Mihai Ursachi, citind un poem (Vecernie), cam confuz. Dar versul final nu e rău: "Deşteaptă-te, române, din vis şi din istorie!"
Tot mai insistent se comentează posibilitatea răsturnării lui Gorbi. Elena Bonner, mai categorică decât Saharov, susţine că n-ar paria nici zece ruble pe G.
Nici ieri, nici azi nici o poştă. De fapt, de aproape zece zile cutia e goală, nu intră nici un fel de corespondenţă, fie ea din străinătate, fie din ţară. Supravegherea, controlul, cenzura sunt evidente. Asta îmi creează o stare de iritare zilnică. Tot mai mult mă urmăreşte episodul povestit de doamna R., căreia i l-ar fi relatat o persoană demnă de toată încrederea: fiind la un ghişeu de recomandate, la poştă, a apărut un ins în haină de piele, a schimbat un scurt semnal verbal cu funcţionara de la ghişeu, care i-a predat un teanc de corespondenţă. Stând alături, foarte aproape de cei ce aşteptau să depună plicuri recomandate, omul s-a apucat să trieze teancul preluat, două scrisori au fost mototolite, pur şi simplu, aruncate la coş, alte câteva introduse în buzunarul interior al mantalei, celelalte restituite funcţionarei de serviciu. După care omul a plecat foarte calm. Mult timp m-am îndoit de realitatea scenei, în principiu neverosimilă. Dar ascultând deunăzi interviul cu ginerele d-nei. D.C. (Michel Combe), care povestea, la un moment dat, că a ieşit cu soacra lui în oraş, că au făcut un drum până la poştă, apoi o vizită unui avocat etc., scena de la ghişeu mi-a revenit brusc în memorie. Urmăriţi erau, fireşte, pe tot parcursul, şi nu de un singur urmăritor. Ipoteza e că după ce D.C. şi ginerele au trecut pe la poştă, unde au depus, desigur, o anume corespondenţă, unul dintre detectivi putea să ceară apoi, spre verificare, plicurile lăsate de D.C. şi asupra cărora au decis atunci, pe loc: care să fie aruncate la coş, care să fie confiscat. Introdusă într-un roman, scena ar părea trasă de păr. Dar realitatea întrece de mult ficţiunea cea mai rocambolescă.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, p. 389-390
Faptul că am devenit "ardent", cu tot umorul de care sunt în stare a fi capabil, mă intrigă. Am ajuns să notez în acest jurnal prioritar chestiuni politice. Ia să mai vedem şi altceva. Îi trimit cartea domnului Marino. Fac rost de nişte carne de vită. Vio e în examen şi e cam slabă. Diana se mai descurcă, a intrat anul ăsta în pâine (mică de tot), dar şi ea are o supleţe neverosimilă. Citesc, dar nu mai scriu decât recenzii la gazete (Convorbiri, Contemporanul, Ateneu, Viaţa Românească, Transilvania). Emisiune literară. Monica L. despre Al. George ("Seara târziu"), Virgil I. despre RITL ("Istoria critică a literaturii române" de Nicolae Manolescu), despre Magdalena Ghica (Magda Cârneci). Dar obişnuinţa e a doua natură… O nouă stemă de stat în Ungaria, care să cuprindă numai ceea ce este "naţional". În Lituania s-a introdus limba naţională. E aproape gata şi în Basarabia. Karotici (?), redactor-şef al "Ogoniocului", dă un interviu într-o gazetă americană. E propus pentru Noul Congres al Poporului, dar birocraţia, conservatorii se opun, ca şi în cazul lui Saharov. Se anunţă că nu-i exclus ca Ungaria să-şi retragă ambasada de la Kabul şi să stabilească legătura cu Coreea de Sud. Cehoslovacia şi R.D.G. decid să reducă mult efectivul militar, fără simulacrul referendumului. Jonglerii prosteşti pe malurile Dâmboviţei…
C.T. Mărgărit, Jurnal nepublicat
