x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Elevii se năpusteau să-mi ofere mărţişoare"

0
Autor: Irina Munteanu 02 Mar 2009 - 00:00

În Moldova, de 1 Martie 1989, aşa, ca în mulţi ani din urmă, dar ca şi azi, tinerele fete şi mamele îşi arătau sentimentele pentru cei dragi oferindu-le mărţişoare.



Febra pregătirii măr­ţi­şoa­relor începea cu cel puţin o săptămână înainte de ziua de 1. Şi eu dăruiam mărţişoare tovarăşilor profesori, dar şi colegilor de clasă care îmi erau dragi. În  schimbul mărţişoarelor primite, ei ne răsfăţau la 8 Martie cu ghiocei şi ciocolată. Dacă acum se cumpără de la tarabă sau din magazine, prin ’89 şi mai înainte ele se făceau acasă, de mame sau de eleve, din fir de mătase roşie şi albă: se desfăcea fiecare fir în două sau chiar în patru, se lega firul alb cu cel roşu, se răsuceau puţin şi apoi se combinau cele două culori, răsucindu-se din nou în sens invers. Firul astfel obţinut se scutura şi se punea într-o carte.

După ce se făceau multe, multe fire, în funcţie de numărul destinatarilor, urma partea a doua a lucrului: la cele două capete se făceau canafuri sau se lucra cu acul pe pai de secară sau pe pătrăţel de carton foarte mic. Apoi se lega mărţişorul în fundiţă şi se adăuga o figurină: coşar, inimioară, pasăre, iniţiale ale numelui sau chiar flori de primăvară! Nu era muncă uşoară – trebuia neapărat patru mâini şi foarte multă răbdare, munca fiind foarte migăloasă! L-am întrebat şi pe tatăl meu cum decurgeau orele de limba română în ziua de 1 Martie şi el mi-a povestit: "Erau emoţii de ambele părţi. În momentul în care intram în clasă urma o clipă de tăcere apăsătoare, când nici un elev nu avea curajul să vină la catedră. Apoi se priveau între ei şi se năpusteau toţi deodată – fete şi băieţi! Puţini elevi ofereau mărţişorul în plic şi mai adăugau şi ceva poezioare scrise stângaci. Uneori, spre dezamăgirea mea, şi cu greşeli de ortografie. Cei mai mulţi înfigeau mărţişorul cu mâna tremurând de emoţie în re­verul stâng al hainei, decorân­du-mă până spre mijloc. Nu obişnuiam să le scot la pauză şi, de aceea, la clasa următoare le aşezau şi în dreapta sau pe unde mai găseau un locşor. În ziua aceea nu ascultam pe nimeni şi se simţea că e sărbătoare. Ajungeam acasă cu haina plină de «decoraţii», sute de mărţişoare pe care le de­pu­neam în sertare, alături de cele din anii trecuţi". La noi se poartă măr­ţi­şorul în piept până înfloreşte primul zarzăr. Dar numai un singur mărţişor. De aceea, tata avea grijă să-şi pună în fiecare zi alt mărţişor, ca să se bucure cât mai mulţi elevi. Alte cadouri nu primea, pentru că în Moldova, sau cel puţin la noi, la Havârna, ziua de 9 martie e considerată Ziua bărbatului, şi atunci elevii îi ofereau cu drag atenţii mărunte. 

Serviciul de email marketing furnizat de