Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vă trimit o copie după scrisoarea tatălui meu, Marau Alexandru, fost cadru didactic în comuna Dîrlos – jud. Sibiu (pe atunci avea 72 de ani, acum nu mai este) ca mărturie pentru anii în care poporul român a fost umilit şi adus la statutul de animale înfometate.
Acum, ceva despre mine: singurul moment din viaţa mea când am simţit umilinţa a fost atunci când, prin Biserică, am primit un pachet cu alimente din Germania. După bucuria firească la vederea pachetelor cu făină, zahăr, orez, a conservelor de tot felul, am izbucnit într-un plâns nervos, nestăpânit, simţind umilinţa şi deznădejdea. Chiar aşa am ajuns noi, românii, să primim pomană de la străini? N-o să uit niciodată acel moment de revoltă şi neputinţă. Şi alt episod de neuitat. Stăteam lângă biroul unei colege uitându-mă, absent, cum mănâncă caşcaval. Am simţit că, dacă nu mănânc şi eu o bucăţică, cad de pe picioare, m-a cuprins un soi de slăbiciune, leşin. M-am aşezat repede pe scaunul meu, mi-am revenit. Am realizat câtă nevoie de calciu are organismul meu, cât e de slăbit şi l-am urât din toată fiinţa mea pe Ceauşescu.
Ce să vă mai spun? Că am avut perioade când spălam vasele cu săpun "Cheia", pentru că nu găseam detergenţi, că am văzut cum în faţa brutăriei din Zărneşti se descărcau saci cu "făină" pentru animale, tărâţă probabil, pentru că era tipărit capul de bou pe ambalaj, că nu mai puteam înghiţi acea pâine neagră, acră, ce mă ustura pe gât, că mâncam fasole şi cartofi invariabil, că, după Revoluţie, am mâncat la o masă o jumătate de pachet de 200 grame de unt şi cumpăram câte o pulpă de carne de porc, îndesând-o în frigider, dorind să recuperăm tot ce-am pierdut în ultimii ani de ceauşism... Iată un fragment din scrisoarea tatălui meu.
"Acum să le iau pe toate la rând. La 21 august am făcut o coadă la carne de porc, reuşind să vă iau 1 kg, dar cu ce preţ extraordinar. După 8 ore de coadă, prin forţă şi putere, am reuşit să intru cu gloata compusă din vreo 30 de oameni în măcelărie. A fost moarte de om, nu altceva.
Măcelarul n-a reuşit în două rânduri să dea bonuri pentru carne, astfel cei tari au luat carne, cei slabi – femeile, bătrânii – au rămas fără carne. A fost un episod apocaliptic ce n-am văzut de când sunt. Ţipete, vaiete, o presiune spre uşă încât curgeau sudorile pe frunţile oamenilor ceasuri întregi. Femei cu părul zburlit, vociferări sălbatice, strigăte de deznădejde: «Mă omorâţi, câinilor», se proferau vorbe din cele mai murdare etc.
Asta la intrare. La ieşire cu carnea de porc a fost ceva şi mai grozav. Când s-a deschis uşa să iasă cei din măcelărie, cei de afară au dat buzna să intre. Cei cu carnea voiau să iasă, o luptă pe viaţă şi pe moarte. Eu, din firea mea, sunt tare şi foarte rezistent. Două zile pare că eram frânt de încleştarea ce a survenit cu ocazia ieşirii din măcelărie. M-am bucurat că am scăpat din acel mediu infernal. Când am ajuns acasă, am pus carnea la congelator".
Ligia Kovacs, Tohan – Braşov
