x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Partidul repara acoperişul

0
10 Dec 2009 - 00:00
"Ce-mi amintesc eu despre decembrie '89? He, he... «Partidul e-n toate, în cele ce sunt/ Şi-n cele ce mâine vor râde la soare». Înseamnă că, dacă e-n toate, e şi-n acoperişul blocului meu în care, la fiecare ploaie, mi se scurgea apa în apartament. Aşa că am făcut o cerere la Comitetul Judeţean de partid, să-mi rezolve problema, după ce epuizasem toate alternativele de rezolvare.

Era pe la începutul lui decembrie '89, au venit doi tovarăşi, m-au luat la rost că de ce am scris eu memoriul respectiv, dar i-am îmbunat cu întrebarea «dacă nici Partidul, atunci cine?», şi le-am arătat bizarele hărţi umede din apartament. În câteva zile, acoperişul a fost reparat. Ia încearcă, cititorule, să te adresezi unui partid de acum să-ţi repare acoperişul! Repară pe dracu'! Ăştia's buni doar la demolări!

Pe vremea aia, în fiecare miercuri şi sâmbătă organizam «Joia Tineretului», ne mobilizau acţiuni de genul «Fiecare utecist - un porc îngrăşat» sau «Fiecare pionier - o tonă de fier vechi»... Rafturile magazinelor erau goale, câte nu puteai să pui în ele, pe când la tâmpiţii de capitalişti erau pline, ce puteai să pui în ele??? Nimic! Vai şi-amar de capul lor!

Mai erau cozile, minunatele cozi, le duc dorul, fiindcă vigilenţa de a nu intra cineva în faţă era aproape materială, simt şi acum fiorul haiducesc de a veghea la buna rânduială a cozii...

Acum îmbătrânesc o dată cu salcâmii de pe strada mea, aşa cum umbra lor devine tot mai mare, tot aşa şi amintirile mele sunt tot mai boga­te... Şi mă îndeamnă un gând: să mă duc dracului în Canada, să organizez eu acolo o întrecere socialistă de tăiat arţari..."
Ioan Magheti, Timişoara
Citeşte mai multe despre:   jurnalul omului simplu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de