"Ce-mi amintesc eu despre decembrie '89? He, he... «Partidul e-n toate, în cele ce sunt/ Şi-n cele ce mâine vor râde la soare». Înseamnă că, dacă e-n toate, e şi-n acoperişul blocului meu în care, la fiecare ploaie, mi se scurgea apa în apartament. Aşa că am făcut o cerere la Comitetul Judeţean de partid, să-mi rezolve problema, după ce epuizasem toate alternativele de rezolvare.
Era pe la începutul lui decembrie '89, au venit doi tovarăşi, m-au luat la rost că de ce am scris eu memoriul respectiv, dar i-am îmbunat cu întrebarea «dacă nici Partidul, atunci cine?», şi le-am arătat bizarele hărţi umede din apartament. În câteva zile, acoperişul a fost reparat. Ia încearcă, cititorule, să te adresezi unui partid de acum să-ţi repare acoperişul! Repară pe dracu'! Ăştia's buni doar la demolări!
Pe vremea aia, în fiecare miercuri şi sâmbătă organizam «Joia Tineretului», ne mobilizau acţiuni de genul «Fiecare utecist - un porc îngrăşat» sau «Fiecare pionier - o tonă de fier vechi»... Rafturile magazinelor erau goale, câte nu puteai să pui în ele, pe când la tâmpiţii de capitalişti erau pline, ce puteai să pui în ele??? Nimic! Vai şi-amar de capul lor!
Mai erau cozile, minunatele cozi, le duc dorul, fiindcă vigilenţa de a nu intra cineva în faţă era aproape materială, simt şi acum fiorul haiducesc de a veghea la buna rânduială a cozii...
Acum îmbătrânesc o dată cu salcâmii de pe strada mea, aşa cum umbra lor devine tot mai mare, tot aşa şi amintirile mele sunt tot mai bogate... Şi mă îndeamnă un gând: să mă duc dracului în Canada, să organizez eu acolo o întrecere socialistă de tăiat arţari..."
Ioan Magheti, Timişoara