23 martie 1989

Cu o zi în urmă se încheiase ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu în judeţul Hunedoara. Întors la Bu­cureşti, a intrat în rutina întâlni­rilor de protocol, convorbind cu o de­legaţie cubaneză şi cu amba­sa­dorul thailandez. În ţară, "oa­menii mun­cii" se întreceau în diverse con­cursuri. Agricultorii la categoria "cel mai bun zootehnist", iar brigăzile ar­tistice la "Cântarea Ro­mâniei".

Vizita la Petroşani
Miercuri s-a încheiat vizita de lu­cru a secretarului general în judeţul Hunedoara, ultimul obiectiv vizitat fiind Valea Jiului. La Pe­troşani, la despărţire, "Tovarăşul" le-a adresat locuitorilor şi câteva cuvinte. "În general, avem impresii bune despre munca şi activitatea tuturor oamenilor muncii din Hunedoara, din toate zonele, a spus atunci Nicolae Ceauşescu. Avem, de asemenea, impresii deosebit de bune despre activitatea minerilor. (...) În Valea Jiului, la Hunedoara, deşi s-au obţinut producţii mai bune faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, sunt încă o serie de rămâneri în urmă. Dar avem ferma convingere că, pe întreaga ţară, şi deci şi în Hu­nedoara şi în Valea Jiului, este posibil ca rămânerile în urmă din pri­mele două luni să fie recuperate şi planul pe acest an să fie realizat în cele mai bune con­diţii." Mulţi dintre participanţii la manifestările în cinstea secretarului general îşi vor fi amintit şi de momente mai tensionate ale istoriei Văii Jiului.
În 1977, minerii stricaseră concediul perechii prezidenţiale la Neptun, iscând o revoltă. Cu greu au aplanat autorităţile conflictul. Însuşi Nicolae Ceauşescu le-a pro­mis atunci salarii mai bune şi locuinţe pe măsură.

"Un salut cordial" pentru Fidel Castro
Întors la Bucureşti, Nicolae Ceau­şescu a punctat şi la capitolul imagine externă. Două întâlniri a avut preşedintele în acea zi. Prin intermediul lui Severro Aguirre del Cristo, preşedintele Adunării Na­ţionale a Cubei, secretarul ge­neral al PCR a transmis "un cordial salut" omologului său de la Ha­va­na, Castro. A doua între­ve­dere a fost cu Ukrit Durayaprama, amba­sa­dorul Thailandei, cu prilejul în­cheierii misiunii sale în România.

Grupurile satirice aveau succes la public
Ajuns la a şaptea ediţie, Festivalul Cântarea României îşi des­făşura în acele zile etapa jude­ţea­nă. În Piatra Neamţ, despre am­ploa­­rea eve­ni­mentului a re­latat zia­rului local, Ceahlăul, Horia Alu­pu­lui, directorul CJICPMAM: "Într-o perioadă relativ scurtă, dar densă, marele Festival a reuşit şi în judeţul nostru să devină o scenă exponenţială a preluării celor mai valoroase tra­diţii existente în această vatră a ţării, asi­gurând condiţii excep­ţionale ta­lentelor din cele mai diverse domenii. Nu există, practic, cetăţean în putere, de la cei mai mici artişti amatori până la bătrânii creatori şi meşteri populari, să nu fi stat sub influenţa benefică a acestui stră­lucit demers cultural-educativ". În 1989, în ju­deţul Neamţ, 512 for­ma­ţii au parti­cipat la etapa ju­deţeană, la di­fe­ritele genuri ale con­­cursului - for­maţii corale, bri­găzi artistice, gru­puri satirice, tea­tru, montaje, re­citaluri poetice. "Câ­teva s-au re­marcat deja", ne asi­­gură ziaristul local. Printre ele, bri­găzile şi gru­purile satirice din Târ­gu Neamţ (În­tre­prinderea de vol­vatir, fabrica de mobilă, coope­rativele meşte­şu­­gă­reşti), cele din Piatra Neamţ (de la ACMRIC, ITA, ITSA, ACMR), de la CFS Săvineşti, de la Fa­brica de paste făinoase din Bicaz.

Agricultorii, în competiţie
Şi în agricultură se întreceau în concursuri profesionale. An de an, Ministerul Agriculturii, Uniunea Naţională a Cooperativelor Agric­o­le de Pro­ducţie, a Comitetului Central al UTC şi Comitetului Uniunii Sindicatelor din Agricultură, Silvicultură şi Industria alimentară or­ganizau competiţii pentru aplica­rea cuceririlor "noii revoluţii agra­re". Concurenţii se puteau re­marca la una dintre categoriile: "cel mai bun zootehnist" (sub 30 de ani), profilul creşterea tauri­ne­lor, ovi­ne­lor, pă­sărilor, "cel mai bun me­canizator", "cel mai bun produ­cător din zona de mun­te" (profi­lurile vegetal şi zo­oteh­nic), "cel mai bun agricultor", "cel mai bun producător pe lotul în folo­sinţă".

Mica gustare din pauza mare
Pentru elevi , gustarea din pauza mare se procura de la chioşcurile permenente şi bufete volante ca­re funcţionau în apropierea şcolilor şi liceelor. În realitate, chioş­curile erau slab aprovizionate sau nu existau deloc. De pildă, o an­chetă a gazetei judeţene Zori noi din Suceava a descoperit că la Li­ceul Sanitar din localitate se comercia­lizau doar trei-patru produse. La alte şcoli, situaţia era mai gravă. "Chioşcul Garofiţa din vecinătatea Şcolii nr. 11 părea să fie închis în jurul orei 13:00, relatau gazetarii. Se prezenta foarte murdar în exterior şi fără nici un orar de funcţio­nare afişat. În preajmă, mai mult sau mai puţin la vedere, îşi ofe­reau produsele (nu ştim de ce pro­ve­ni­enţă) câteva persoane parti­culare. Cât mai insistăm bătând în geam, vedem cu surprindere cum din micul spaţiu interior al chioş­cului ies patru persoane, lăsând în urmă un puternic miros de bău­turi al­coolice, şi pe gestionarul Gheor­­ghe Geană (fără halat şi ecuson) într-o accentuată stare de obo­­seală şi confuzie... alcoolică. Interiorul chioşcului nu arăta cu mult mai bine decât exteriorul. La vân­zare - cornuri cu mere (cele proas­pete, cu brânză, aşteptând de o parte... «să le vând pe astea în­tâi»), sticksuri, suc, bomboane şi ... ţi­gări."