Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În prima joi din luna august, "cel dintâi fiu al ţării" a inspectat culturi de plante tehnice în două judeţe din sudul ţării - Teleorman şi Călăraşi, precum şi şantierul Canalului Dunăre-Bucureşti. Organizaţia Pionierilor îşi desemna noua conducere şi trimitea, după tipic, o telegramă lui Ceauşescu. Absolvenţii de liceu intrau în linie dreaptă pentru sesiunea din august a examenului de bacalaureat, iar cele şase baze de agrement din Bucureşti aveau de la ora 18:00 program de discotecă.
DE VEGHE-N LANUL DE CICOARE
Dis-de-dimineaţă, elicopterul folosit de Nicolae Ceauşescu a aterizat în apropierea localităţii Drăgăneşti-Vlaşca pe terenurile Staţiunii de Cercetare Agricolă Teleorman. Înaltul oaspete a fost primit de Ioan Constantin Deaconu, primul secretar al Comitetului Judeţean de Partid Teleorman şi de Gheorghe David, ministrul Agriculturii. I s-a arătat un lan de ricin, Emilian Negrilă, directorul staţiunii a dat detalii despre o realizare a cercetătorilor din subordinea sa - un soi de ricin botezat după numele judeţului. Lămurit cu ricinul, Ceauşescu a cerut ca în 1990 să se extindă culturile de năut şi cicoare. Cele două plante au rămas în memoria colectivă drept înlocuitori ai obişnuitei cafele. Printre amintirile din anii '80, la loc de cinste figurează "cafeaua-amestec" sau "nechezolul". Din praful brun obţinut în principal prin măcinarea boabelor de năut şi de cicoare se prepara o licoare ce-ar fi trebuit să semene la gust şi, mai ales, să producă aceleaşi efecte precum cea obţinută din boabele arborelui de cafea.
Ca în atâtea alte cazuri, despre "nechezol" mai mult s-a vorbit după Revoluţie decât s-a băut efectiv în anii '80. Cum, necum, băutorii de cafea găseau modalităţi de a-şi cultiva plăcerea, evitând "cafeaua amestec" din comerţul de stat.
AMBIŢII EXOTICE
După cum avea să consemneze presa, mai nimic nu l-a mulţumit pe Ceauşescu la următoarea oprire - Întreprinderea de Producere şi Valorificare a Bumbacului din localitatea Brânceni, aflată tot în judeţul Teleorman. Probabil deja nervos, numai lucruri rele şi "nerealizări" a văzut şi la următorul obiectiv din agenda zilei - orezăria de la Chirnogi, judeţul Călăraşi.
În anii '80, Ceauşescu s-a ambiţionat să producă în România dacă nu totul, în orice caz cât mai multe. De la materii prime pentru industrie la produse finite, intenţia era să se reducă la minimum importurile şi să se încurajeze exportul. De ce să cheltuim valută preţioasă cumpărând din străinătate, când putem produce în România şi, eventual, să vindem noi pe pieţele externe, suna calculul făcut de Ceauşescu. Modalităţi de economisire a valutei s-au născocit o dată cu decizia de plată în avans a datoriei externe. Numai că socotelile conducerii de partid şi de stat nu s-au potrivit mereu cu realităţile geo-climatice din România. Specialiştii s-au străduit şi nu de puţine ori au reuşit să creeze soiuri de plante şi de animale care să reziste la condiţiile de relief şi climă ale României. Tehnologia de obţinere, ca oriunde în lume, era secret de stat, iar soiurile fac parte din patrimoniul naţional. Oricâtă imaginaţie, bunăvoinţă şi profesionalism ar fi fost puse în joc de specialişti, să transformi România în producătoare de bumbac şi de orez care să rivalizeze cu Brazilia ori China, aşa cum dorea Ceauşescu, ţinea deja de miracolul imposibil de atins prin puterile omeneşti.
INSPECŢIE LA ŞANTIERUL CANALULUI DUNĂRE-BUCUREŞTI
Intrase deja în uzanţe ca şeful statului să verifice stadiul lucrărilor pe şantierele mari, de unde aveau să răsară noi "ctitorii ale Epocii de Aur". În ultimul an al puterii sale, cele mai importante, atât ca amploare, cât şi ca resurse materiale şi umane angajate, erau Casa Poporului şi Canalul Dunăre - Bucureşti. La 3 august, Nicolae Ceauşescu s-a oprit în patru puncte de-a lungul viitorului canal: la nodul hidroenergertic nr. 1, situat la kilometrul 2 al canalului, în apropiere de Olteniţa, apoi la kilometri
11 şi 20, unde lucrau soldaţi, şi în sfârşit pe şantierul viitorului port Bucureşti, în dreptul localităţii 30 Decembrie.
AŞTEPTÂND BACALAUREATUL
La Piteşti se încheiau lucrările Forumului Naţional al Pionierilor, organizat de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Cu această ocazie au fost aleşi pionierii membri în Consiliul Naţional (structura centrală de conducere), şi ajutoarele Polianei Cristescu, denumiţi în limbaj oficial "pionieri locţiitori ai preşedintelui Consiliului Naţional al Organizaţiei Pionierilor". În sala Forumului de regulă erau invitaţi cei mai merituoşi elevi. Pentru cei un pic mai mari, dar mai puţin merituoşi, presa anunţa că în şase zile începeau înscrierile pentru sesiunea a doua de Bacalaureat, care sunt probele de concurs şi liceele unde se organizează examenul. Astfel, ghinioniştii sesiunii din iunie se puteau înscrie pentru o a doua şansă între 9-13 august. Examenele urmau să se dea între 15 şi 21 august, după următorul program: 15 august - proba scrisă la limba şi literatura română, din materia studiată în clasele IX-XII; două lucrări scrise la două discipline de învăţământ stabilite în funcţie de profil, în zilele de 16 august - la una dintre disciplinele matematică, chimie, filozofie, geografie, pedagogie şcolară şi preşcolară, iar la 17 august la una dintre disciplinele fizică, chimie, biologie, economie politică, politica economică a PCR, istorie; intervalul 19-20 august era alocat probei practice. Candidaţii care nu obţineau cel puţin nota 5 la proba practică erau declaraţi respinşi.
SEARĂ DE DISCOTECĂ
După o zi de învăţat pentru Bacalaureat picau numai bine şi câteva ore de relaxare. De la ora 18:00, la cele şase baze turistice ale Biroului de Turism pentru Tineret Bucureşti - Străuleşti, Tei, Băneasa, Pantelimon, Buftea, Herăstrău - "se poate audia muzică de discotecă", spunea, cu perdea, Informaţia Bucureştiului.
