x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnalul zilei Jurnalul zilei: 2 februarie 1989

Jurnalul zilei: 2 februarie 1989

de Lavinia Betea    |    02 Feb 2009   •   00:00

 A început "Luna cărţii la sate"! Con­tinuă chemările la întrecerea socialistă simultan cu raportarea realizărilor. Cu ce se laudă Româ­nia la capitolul înarmare?



Chemări la întrecerea socialistă
Reiese din lectura presei că româ­nii ar munci de dragul prestigiului de fruntaş şi fără salarii. Printre alte campanii ale anotimpului e şi aceea a lansării chemărilor la întrecerea socialistă în muncă. Un text, conceput în numele unei întreprinderi eficiente, prin care cifrele de plan depăşite de aceea, devin reperele celorlalţi din branşă.  "Se cheamă" şi îndeamnă astfel între ei minerii,  sticlarii, chimiştii, petro­liştii. Întreprinderea minieră Lu­poaia (Gorj) către toate unităţile de extracţie a cărbunelui din ţară; Schela de producţie Videle (Teleorman), către toate schelele de producţie petrolieră şi gaze naturale; Întreprinderea "Laminorul de Ta­blă" Galaţi către toate întreprinde­rile din metalurgia feroasă şi de prelucrări metalurgice.
Combinatul Chimic Râmnicu Vâl­cea către toate întreprinderile din industria chimică; Trustul Antrepriză generală de Construcţii Industriale Iaşi către toate unităţile antrepriză de construcţii industriale şi aşa mai departe.

Armamentul Armatei Române
A fost dată publicităţii Declaraţia miniştrilor Apărării ai statelor participante la Tratatul de la Varşovia "cu privire la raportul efectivelor forţelor armate şi armamentul Or­ga­nizaţiei Tratatului de la Varşovia şi Alianţei Nord-Atlantice în Europa şi acvatoriile adiacente".
Ce armament a avut România? 380 avioane de luptă, 128 elicop­te­re, 50 instalaţii de rachete tactice, 3.200 tancuri, 400 complexe ra­chete antitanc, 5.000 maşini de luptă ale infanteriei şi transpor­toare blindate, 6.600 sisteme reactive de foc în salvă, tunuri şi arun­că­toare, un submarin şi o navă mare de suprafaţă.

SOS – Cât trăieşte o iubire?
La rubricile de "Poşta redacţiei" şi "Ne scriu cititorii" se mărturisesc şi "neîmpliniri" personale. Servicii psihoterapeutice fac şi ziariştii de la Femeia. Aceiaşi se ocupă chiar şi de matrimoniale. Căci rubrica "Doresc să corespondeze" ce să însemne decât un prim-pas… către căsătorie?!
O anume Dora H. este sfătuită de bine astfel: "Ne spui cu justificată tristeţe că ai picat cu doar 7 sutimi la admitere faţă de ultimul candidat admis, dar faţă de primul? Lasă necazul şi ia-o de la început, temeinic. Curaj şi succes." Săndica B. este în schimb avertizată: "Nu ţi se pare că prietenul tău frecventează prea des restaurantul?" Un răspuns sibilic Cristianei: "Viaţa are încercări (şi capcane) numeroase. A fi fericit se conjugă adesea la prezent dar câtă suferinţă (de ambele părţi) poate aduce în viitor".
Şi un "SOS – Cât trăieşte o iubire?" Răspuns: "Copilul tău, ca toţi copiii, are dreptul la o familie întreagă. Deci cât trăieşte o iubire? Adesea ea are vârsta copiilor noştri".

Pregătiri de excursii "afară"
O dată la doi ani, cetăţeanul obişnuit are drept de excursie peste hotare. Se duce la OJT sau BTT – uneori la sindicatul întreprin­derii – şi "se înscrie" la excursiile anunţate. Cu paşaport colectiv şi exclusiv în ţările socialiste! Formularul tipizat trebuie vizat de secretarul de partid sau de UTC şi de directorul întreprinderii. După recomandările lor şi depunerea banilor, Securitatea face verif­i­că­rile. Cu două-trei zile înaintea plecării, solicitantul este anunţat dacă a fost aprobat. De fiecare dată câţiva sunt respinşi fără comunicarea motivului. Grupul este completat apoi din "rezerve", căci totdeauna sunt mai mulţi doritori decât locuri. O parte din autoritatea patriei însoţeşte însă grupul, prin "ghid", şi peste hotare. Ca în diplomaţie, a fi ghid turistic e profesie specială!   
Fericiţi cei care vizitează patria sovietelor cu schimbările ei "colo­sale"! Şi mai fericiţi încă scriitorii şi ziariştii aprobaţi să plece la Moscova pentru colaborările şi schimburile de experienţă ce nu pot fi sistate.

Luna cărţii la sate
"Manifestare generoasă" a Festivalului Naţional "Cântarea Ro­mâ­­niei", "Luna cărţii la sate" a ajuns la a 29-a ediţie. Provenienţa sovietică nu i-o mai aminteşte nimeni acum.
Genericul dat în 1989 de acţiunile ei a fost "Cartea în sprijinul formării conştiinţei socialiste, al perfec­ţio­nării pregătirii profesionale a oamenilor muncii de la sate, al înfăptuirii noii revoluţii agrare". Deschiderea la nivel republican s-a făcut simultan în comunele Scorniceşti (Olt), Les­pezi (Iaşi) şi Mociu (Cluj). "Baza ma­te­rială" a bunei desfăşurări a fost lău­dată într-un interviu acordat "Ro­mâniei libere" de către Petre Geor­gescu, director în CENTROCOOP. În mediul rural din România – declară  Petre Georgescu – se vând cărţi în 2.370 librării şi raioane specializate, 6.500 puncte de desfacere în cadrul magazinelor săteşti şi 5.000 puncte de difuzare în întreprinderi şi instituţii.

Tot răul are un bine!
Aşa gândesc, resemnaţi din strămoşi, românii. Jumătatea plină a paharului e arătată şi-n bancuri.
Bulă merge la pescuit şi i se prinde în undiţă un peştişor. "Dă-mi drumul înapoi în apă, om bun!", se roagă peştişorul. "Şi eu ce mănânc?" – se justifică Bulă. "Pe mine nu mă poţi mânca, zice peştişorul. Nu ai făină şi nici ulei  să mă prăjeşti că n-ai primit încă raţia. Nici foc nu vei avea sub tigaie că n-ai presiune la gaz, iar curentul s-a luat!" "Ai dreptate", îi spune Bulă aruncându-l în apă. Fericit, dintre valuri, peştişorul strigă "Trăiască Partidul Comunist Român!".

×