Jurnalul Zilei: 3 ianuarie 1989

Prognoza meteo a anunţat vreme rece în ţară – cinci până la minus un grad. O simt din plin oamenii care-au plecat în zorii zilei spre primul schimb de lucru. Vine gerul Bobotezei, cum zic bătrânii!

Sfântul Vasile din fabrică
Cei care lucrează în schimbul unu s-au sculat cu noaptea în cap. La ora 7 a început noul an de muncă. Autobuzele, tramvaiele şi troleibuzele cu trasee spre marile întreprinderi s-au deplasat greoi în zorii dimineţii cu ciorchini de oameni căţăraţi pe scări.
Rară a fost însă secţia ori biroul ce nu a avut mica sărbătoare în pauza de lucru a "colectivului". Sfântul Vasile a fost "ţinut" şi la lucru. Pregătiri speciale n-au fost ne­ce­sare – prăjituri, cozonac, un ness şi – mai cu seamă – o ţuică şi-un vin erau puse deoparte.
În vigoare, desigur, a fost şi faimosul "decret 400", cel cu interzicerea alcoolului la locul de muncă... Dar câte legi şi decrete se mai respectau în ţară?

Primele ziare din an
La chioşcuri au aparut primele ziare din noul an. Naţionale sau judeţene, toate aveau pe pagina întâi text şi imagine unică – fotografia secretarului general al partidului şi mesajul adresat cu ocazia intrării în 1989.
Iar motto-ul zilei, în presă, a fost general: "Să facem astfel încât în 1989 – anul când se împlinesc 45 de ani de la victoria revoluţiei de eli­berare socială şi naţională antifascistă şi antiimperialistă şi va avea loc cel de-al XIV-lea Congres al partidului – să obţinem cele mai bune rezultate în industrie, cea mai mare producţie agricolă, să realizăm în bune condiţii investiţiile şi progresul tuturor sectoarelor de activitate". Autor – Nicolae Ceauşescu.

Curent, gaze, apă caldă...
Nimic nu reuşea să-i scoată mai tare pe oameni din minţi decât sentimentul de neputinţă şi umilinţă că li "se taie" curentul ori apa caldă de-acasă. Furia era cu atât mai mare cu cât oriunde s-ar fi dus, auzeau şi vedeau lozinci mincinoase despre bunăstarea poporului în societatea multilateral dezvoltată.
Lipsurile păreau să nu se mai termine. Dimpotrivă, se agravau. După ce în 1981 se introduseseră "raţiile" la alimente, în urmă cu doi ani veniseră restricţii noi. Prin Decretul Consiliului de Stat nr.272/ 1987 se adoptaseră măsuri şi pentru raţio­nalizarea consumului de gaze na­turale şi energie electrică. Acasă şi în "unităţile neproductive", toţi cetăţenii României erau obligaţi la reducerea cu 30% a gazelor şi curentului electric faţă de consumurile precedente. În caz de nerespectare, ca primă sancţiune erau tarifele suplimentare. La recidivă – întreruperea furnizării până la recuperarea depăşirii. Cu ... "măsura înlocuirii din funcţie a cadrelor vinovate".

Bulă şi fişa de cadre
La lucru, în mijloacele de transport în comun, în vizită la prieteni şi neamuri, oamenii se înveseleau cu bancuri. "Pe vremuri", pentru un banc cu Stalin făceai închisoare politică. Acuma, da, libertate! Nu e voie să critici politica lui Ceauşescu în şedinţe dar nu s-a mai auzit de cineva s-o păţească din bancuri. Ţara întreagă pare-a se juca de-a "telefonul fără fir". Nimeni nu ştie de unde-a pornit bancul, dar Bulă călătoreşte şi peste graniţe. Ca la partid, i s-a făcut şi "fişa de cadre": Aspect exterior: bulendre; Starea civilă: căsătorit cu Bulina; Profesia: buldozerist; Avere (proprietatea personală): bulevardul; Mâncarea preferată: bulz; Băutura preferată: bulion; Limbi străine cunoscută: bulgara; Originea socială: bulversată; Ideal de viaţă: bulibaşă; Ochii: bulbucaţi; Altele: suferă de bulimie.

În grilă
Postul naţional de televiziune a intrat în şablonul zilei de marţi. După telejurnalul de la 19, reportaje ai căror realizatori sunt scriitori – "ctitorii ale epocii de aur", "patriotismul revoluţionar  –  dimensiune a culturii noastre socialiste", "industria – programe prioritare". Cu excepţia numelor proprii de locuri şi oameni, textele ce umplu spaţiul de emisie par identice: sarcinile din programul partidului şi "indicaţiile" secretarului general.
Oamenii s-au grăbit să cineze pe lumină – s-a întrerupt curentul. Toţi aveau lumânări şi chibrituri în casă. Marţi 3 ianuarie, în puţine oraşe şi sate din "provincie" s-a putut viziona teatrul TV. Ceva, probabil, cu ilegalişti, presupun oamenii, despre piesa anunţată.

Brazii lui Moş Gerilă
Fiecare oraş avea în piaţa centrală – locul dinaintea sediului de partid – câte-un brad mare. Împodobit cu pachete învelite în hârtie colorată, globuri şi be­culeţe. În jurul lui, de sărbători, copiii şi-au cântat "bucuria de-a creşte şi învăţa sub pavăza partidului". În locul Moşului Crăciun, venise la ei Moş Gerilă! În oraşele mari, câte-un actor de la teatrul de stat şi-a îndeplinit "sarcina de partid" de-a face pe "moşul": ai fost cuminte, ai ascultat de părinţi şi educatoare? – erau întrebaţi micii curajoşi ce-au îndrăznit să i se apropie de barba albă.
Împrejurul bradului, în noile ritualuri ale naţionalismului so­cialist, "s-au produs organizat" for­maţii artistice sindicale şi săteşti. Până la sfârşitul vacanţei şcolare, brazii lui Moş Gerilă au rămas la locul lor.