x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Jurnalul zilei Jurnalul zilei: 7 februarie 1989

Jurnalul zilei: 7 februarie 1989

de Cristina Diac    |    07 Feb 2009   •   00:00

Una caldă, una rece ● Nimic nu se aruncă, totul se repară ● Cooperativa munca în zadar ● După "telejurnic" ● Ştefan Iordache,  recital la Teatrul Mic ● Iarna pe litoral, la odihnă şi tratament ● Ajutorul criticii



Criticat din toate părţile, lui Ceau­şescu nu-i mai rămăsese decât să ape­se pedala "luptei pentru pace".

Una caldă, una rece

La începutul lui februarie, agenda internaţională a oferit un nou prilej ca regimul de la Bucureşti să agite steagul pacifismului. În 7 februarie, la Geneva începeau lucrările unei noi sesiuni a Conferinţei pentru Dezarmare, iar printre cele 40 de state participante s-a numărat şi România. Cine conducea delegaţia noastră şi cine făcea parte din ea, presa centrală de la Bucureşti nu mai informează. Conform mandatului încredinţat de "conducerea superioară de partid şi de stat", partea română era abilitată să susţină realizarea concomitentă a de­zar­mă­rii nucleare şi chimice şi lichidarea tuturor mijloacelor de distrugere în masă. Situaţia Ro­mâ­niei nu era deloc roz. Cu o zi înainte, în acelaşi oraş – Geneva –, de­butase a 45-a sesiune anuală a Co­­misiei pentru drepturile omului a ONU.
În discursul inaugural, premierul francez Michel Rocard a criticat Ro­mânia pentru nerespectarea drep­turilor omului şi a cerut co­mi­siei să înceapă o anchetă.

Nimic nu se aruncă, totul se repară
"Occidentul decadent" şi "societatea de consum", producătoare de obiecte cu unică folosinţă, erau condamnate cu tărie. În România, nimic nu se pierdea, nimic nu se consuma, totul se transforma. Se recicla, se repara, se recondiţiona. Atât la domiciliu, cât şi în "cadru organizat". În  specificul epocii – atelierele de reparaţii ale cooperativelor meş­te­şugăreşti. Reparau de toate – televizoare, aparate de radio, casetofoane, pick-up-uri, staţii de amplificare, autoturisme, mobilă şi piese de mo­bilier, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Cooperativa munca în zadar
În judeţul Arad, bunăoară, existau aproape 600 de unităţi prestatoare de servicii, aparţinând de Uniunea Judeţeană a Cooperativelor de Meş­teşugăreşti. Pentru că dis­po­nibilităţile băneşti ale populaţiei au crescut, a sporit şi dotarea lo­cuin­ţelor cu bunuri de folosinţă îndelungată. Deci – şi nevoia de reparaţii. Floare Jivoi, preşedinta UJCM Arad, dădea asi­gurări că serviciile oferite populaţiei sunt... multe şi bune. Despre cum funcţionau în realitate atelierele de reparaţii, dincolo de intenţii, a consemnat scriitorul timi­şorean Livius Ciocârlie: "Mi se strică maşina de scris. O duc la atelier, pe strada dicasterialului. Omul mi-o repară în jumătate de oră, îmi ia banii şi îi bagă, calm şi fără nici o chitanţă, în buzunar. În drum spre casă, maşina face cum face şi mi se strică iar. (...). Mă duc să-mi repare, alţi bani, altă distracţie, maşina de scris. Mă întorc, iar plec".

După "telejurnic"

Dacă e marţi, e teatru. În cele două ore de program tv, marţea îşi făcea loc teatrul de televiziune. De la 19:55 până la 21:30, după Telejurnal – numit în popor "Telejurnicu", din cauza unicului personaj protagonist al ştirilor –, şi emisiunile de larg interes "Dezvoltarea proprietăţii socialiste, cerinţă logică, baza progresului neîntrerupt al ţării, al ridicării nivelului de trai al poporului" şi "Industria – programe prioritare", a fost programată piesa "Grădina cu trandafiri", în regia lui Constantin Dicu, avându-i în distribuţie pe Virgil Andriescu, Mirela Nicolau, Răzvan Vasilescu, Coca Andronescu, Ion Lemnaru, Cristian Şofron, Oana Sârbu, Marian Lepădatu, Violeta Berbiuc, Dumitru Dimitrie, Penea Traian.

Ştefan Iordache,  recital la Teatrul Mic
După sketch-urile pentru spectacole studenţeşti, doi membri ai gru­pului Divertis, Toni Grecu Arhire şi Doru Antonesi, au fost admişi pe ma­rea scenă a teatrului clasic. Bu­cu­reş­te­nii cultivaţi frecventau sălile de spec­tacole. Oferta – variată pentru o zi de marţi. După textul lui Grecu şi An­tonesi, la Teatrul Mic se juca piesa "Astă seară stau acasă. O întâmplare oarecum umoristică." Pe afiş, nume unul şi unul: Ştefan Iordache, într-un "one man show" regizat de Silviu Pur­cărete, în acordurile muzicii lui Nicu Alifantis. Oricât încântau glumele marca Divertis publicul studenţesc, criticii de teatru s-au arătat "pe linie" şi au desfiinţat recitalul susţinut de Ştefan Iordache din cauza textului. Cristina Dumitrescu, cronicar al revistei Teatrul, scria: "Înşiruire de glumiţe nu lipsite de un anume haz (unele), obosite prin repetare (multe altele), toate însă de tip "răvaş", ceea ce pentru un spectacol de teatru de peste două ore se dovedeşte a fi extrem de puţin". Cuvinte de laudă a găsit pentru muzică. "Sigur că Ştefan Iordache a spus bine textul, a nuanţat ideile, a subliniat hazul replicii, dar textul, ideile, replicile nu l-au ajutat foarte mult."

Iarna pe litoral, la odihnă şi tratament
La începutul lunii februarie, judeţul Hunedoara raporta că distribuirea biletelor de odihnă şi tratament pentru oamenii muncii era finalizată în toate unităţile econo­mice. Beneficiau minerii, siderurgiştii, energeticienii, constructorii – oameni de bază ai industriei grele. Biletele la "odihnă şi tratament" se distribuiau membrilor prin sindicat. Voiajul "cu bilet" avea o largă răspândire în epocă. Alternativa era turismul "pe cont propriu" – dacă voiai să locuieşti la cort sau te riscai să cauţi o gazdă. Biletele procurate prin sindicat erau ieftine şi... sigure. Cazarea în hoteluri, masa – în ture, la restaurantul hotelului. Vara se dedica odihnei, iarna, mai degrabă, tratamentului. Litoralul românesc al Mării Negre primea "oameni ai muncii" chiar şi în sezonul rece, la bazele de tratament de la Eforie Nord sau la nămol, la Techirghiol. La Neptun s-a redeschis complexul balnear "Doina", specializat în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor.

Ajutorul criticii
Oricât lăudau ziarele condiţiile de odihnă şi tratament oferite la preţuri mici celor care le "meritau", de criticat tot se găsea câte ceva. Căci odihna şi tratamentul nu exclud... vigilenţa. Gheorghe Bora, ospătar la barul "Paradis" din staţiunea Jupiter, a pierdut din vedere aspectul. Şi-o fi imaginat, naivul, că bunicuţele sosite "în staţiune" pentru "proceduri" sunt mai uşor de păcălit la nota de plată. Olimpia Bara, din Bucureşti, pă­gubită cu 102 lei la nota de plată, l-a reclamat Miliţiei. Anchetă, în­trebări, răspunsuri. Cum nu era la prima "abatere", ospătarul s-a ales cu desfacerea contractului de mun­că. Plus interdicţia de a mai lucra în unităţi de alimentaţie publică din sectorul de turism!

×