În cartea "Bucătărie şi sănătate", apărută la Editura Tehnică în 1989, autorii Nicolae şi Adriana Mihai propuneau cititorilor câteva scurte reguli legate de alimentaţie. Ei susţineau că a mânca din politeţe (dacă nu-ţi place), nu-i nici frumos, nici sănătos. De asemenea, autorii cred că reţetele vechi nu se perimează, chiar dacă nu mai sunt la modă. Din contră, unele depăşesc mult orice combinaţie modernă. Iată ce sfaturi mai primeau cititorii: durata prea lungă a mesei şi repaosul după masă trebuie evitate sau scurtate.
Reţetele pot fi consistente, dar meniul trebuie în aşa fel gândit, încât să nu fie prea consistent. E bine ca gazda să cunoască obiceiurile alimentare ale musafirilor. Conţinutul mesei poate influenţa activitatea cerebrală, imediat după mâncare, dar şi în perspectivă. Cu vârsta, greutatea corporală creşte (proporţional şi armonic), dar, în mod normal, omul (cu vârsta) nu devine obez. În mod obişnuit se înţelege greşit prin regim interdicţia absolută chiar şi a unui miligram dintr-un aliment. În afară de bolile alergice unde, orice cantitate de aliment, cât de infimă, poate declanşa boala, în rest, interdicţia absolută nu este justificată. Nicolae Mihai şi Adriana Mihai exemplifică: nu se recomandă grăsimi în ateroscleroză, dar asta nu înseamnă că nu se poate gusta puţină slănină sau chiar din orice fel de grăsimi. Nu se recomandă sărat în hipertensiunea arterială, dar asta nu înseamnă că bolnavul hipertensiv moare sau i se agravează boala dacă presară câteva miligrame de sare pe mâncare. Este nevoie să se înţeleagă importanţa cantităţii, când e vorba de regim, de dietă. În zonele bogate ale globului se pare că 50% din bolile cronice sunt date sau întreţinute de excesul de mâncare. În cele sărace, din lipsa de mâncare. Mâncărurile considerate foarte bune la gust, la aspect, la miros, adică la poarta de intrare în organism, se pare că nu sunt tot aşa de bune în partea inferioară a tubului digestiv, la poarta de ieşire din organism.
Obiceiul alimentar are, uneori, rolul hotărâtor în acordarea calificativului de mâncare bună sau mâncare rea. Principiul după care, pentru a nu avea în casă mofturoşi la mâncare "e bine să mănânce copilul orice", trebuie să se aplice de la caz la caz. Perioada de trecere de la alimentaţia liberă la regim necesită supraveghere medicală. Şi ultimul sfat al autorilor: oricât de bună ar fi o mâncare, repetată exagerat, o face de nesuportat.
În carte găsim mai multe reţete culinare şi meniuri pentru cure de slăbire. Una dintre reţetele recomandate este salata de creier, pentru care avem nevoie de un creier, 2 felii de franzelă veche de o zi, o jumătate de pahar de lapte, ulei, sare de lămâie, oţet, sare, piper, o ceapă, frunze de salată verde, cinci-şase măsline. Creierul se ţine o oră în apă rece, care se schimbă de două-trei ori. Se curăţă bine de pieliţe, apoi se pune la fiert în apă clocotită cu sare şi puţin oţet. Se lasă să dea câteva clocote, apoi se ia de pe foc şi se lasă creierul să se răcească în zeama în care a fiert. Se scurge bine, se amestecă bine cu miezul de franzelă înmuiat în lapte şi bine stors, se zdrobeşte mărunt cu furculiţa, apoi se toarnă treptat căte puţin ulei, frecând ca pentru maioneză. Se adaugă zeamă de lămâie, sare şi piper, după gust (se poate adăuga şi ceapă foarte fin tocată). Preparatul se aşază într-un castron şi se ornează cu bucăţele de măsline, frunze de salată verde tăiate fâşii. Se ţine la rece până se serveşte. În carte găsim şi o reţetă de supă dietetică de dovlecei. Se prepară foarte uşor, dacă avem un kg de dovlecei, o lingură ulei, 3 morcovi, 2 rădăcini de pătrunjel, 3-4 linguri de orez, un pahar iaurt, 2 linguri de verdeaţă tocată şi sare. Morcovii şi pătrunjelul, rase pe răzătoarea cu ochiuri mari, se pun la fiert în 1,5 l apă clocotită cu o lingură de ulei, se lasă să fiarbă o jumătate de oră, se adaugă orezul, se mai fierb 10 minute, apoi se adaugă dovleceii curăţaţi şi tăiaţi cuburi, se lasă să fiarbă până se înmoaie, se potriveşte de sare, se adaugă verdeaţă tocată foarte subţire şi se serveşte cu iaurt sau cu smântână.