"Nu e peşte ca stavridu', nici echipă ca Rapidu'!"

Ultimul "Almanah Scînteia", editat la începutul anului 1989, conţine în prima sa parte un reportaj-mamut, intitulat "Călătorie în timp prin Bucureşti. Oraşul de ieri, oraşul de azi, oraşul de mâine".

Acesta se înscria în stilul epocii, de elogie­re obsesivă a lui Nicolae Ceauşescu şi de negare - nemărturisită public - a realităţilor cotidiene. De exemplu, unul dintre propagandiştii PCR, prof. dr Panait I. Panait, şi-a manifestat, în celebrul "limbaj de lemn", admiraţia faţă de liderul suprem al partidului, astfel: "Bucureşti - un oraş românesc, multisecular, un oraş pentru viitorime, aceasta este Capitala Republicii Socialiste România în pragul celui de-al XIV-lea Congres al PCR.

Apreciindu-i menirea, marele ctitor al României contemporane, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia: «La sfârşitul acestui deceniu, Capitala patriei noastre va deveni o metropolă modernă, demnă de epoca marilor înfăptuiri revoluţionare, demonstrând astfel forţa şi capacitatea creatoare a unui popor devenit pe deplin liber, stăpân pe destinele sale şi care îşi făureşte viaţa nouă socia­listă aşa cum o doreşte el». O capitală măreaţă, demnă de măreţia poporului, de bogăţia şi frumuseţea pământului său, de istoria la a cărei neîntreruptă curgere şi-a adus contribuţia cu înţelepciune şi fermitate, cu simţ curat de pace, înţelegere şi colaborare".

Imaginea idilică a Bucureştiului din mass-me­dia se afla în mod evident în contrast cu rea­litatea cotidiană, caracterizată, printre altele, prin cantităţile excesive de creveţi şi peşte congelat din galantarele magazinelor "Alimentara". Pe acest fond, pentru a face haz de necaz, microbiştii de sub Podul Grant erau gratulaţi de amicii lor cu cele­bra scandare: "Nu e peşte ca stavridu', nici echipă ca Rapidu'!".

Cum a apărut peştele oceanic în folclorul fotbalistic românesc? Povestea ar putea porni din anul 1961, când Janoş Fazekaş, la acea vreme ministru al Industriei Alimentare, a trimis un raport lui Petre Borilă, vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri, în care a susţinut ideea formării unei flote româneşti de pescuit ocea­nic. În documentul respectiv se preciza faptul că "Directivele celui de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român prevăd sporirea producţiei de peşte de la 20.000 tone, cât s-a rea­lizat în 1959, la 70.000 tone în anul 1965", iar pentru anul 1965 se preconiza recoltarea a 5.000 de tone de peşte oceanic.

La 25 septembrie 1961, membrii Biroului Politic al CC al PMR au aprobat cumpărarea din Japonia a două nave de pescuit oceanic. Apoi, s-au întreprins demersuri în vederea obţinerii licenţelor de pescuit în Atlanticul de Nord. Cinci ani mai târ­ziu, membrii Comitetului Executiv al CC al PCR au aprobat aderarea României la "Acordul de cola­borare pentru pescuitul maritim" şi la "Convenţia internaţională cu privire la pescuitul în partea nord-vestică a Oceanului Atlantic".

Decizia respectivă a permis dezvoltarea flotei româneşti de pescuit şi atingerea, în anul 1972, a nivelului de 43.000 tone de peşte ocea­nic recoltat într-un singur an. Din producţia respectivă, circa 10.000 tone au fost obţinute de cele opt nave româneşti de pescuit care au desfăşurat activităţi în zona nord-vestică a Oceanului Atlantic.

După declanşarea crizei econo­mice în România, Nicolae Ceau­şes­cu a hotărât substituirea cu peşte oceanic a unei părţi din producţia de carne livrată pe piaţa internă, fără să consulte cetăţenii ţării. Astfel, au crescut cantităţile de carne exportate de România, iar fondu­rile rezultate au fost folosite pentru achitarea datoriei externe a sta­tu­lui. Concomitent, pe piaţa in­ternă, penuria de produse din carne s-a accentuat. În acelaşi timp, în magazinele "Alimentara" au apărut cantităţi din ce în ce mai mari de peşte congelat, capturat şi adus de navele româneşti din Oceanul Atlantic.

La 11 mai 1985, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, Nicolae Ceauşescu le-a criticat pe Alexandrina Găinuşe şi Ana Mureşan deoarece liderul partidului considera că pe piaţa româ­nească nu se găsea peşte oceanic. Singura persoană care a îndrăznit să-l contrazică pe Nicolae Ceau­şescu a fost fiul său cel mic, Nicu. La un moment dat, acesta a spus: "Efectele consumului de peşte se văd peste 20 de ani".

Ironia respectivă a rămas fără ecou. Nicolae Ceauşescu şi membrii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR nu au renunţat la ideea de a supralicita calităţile peştelui ocea­nic. Aceştia au încercat să-l impună cu forţa în meniul săp­tămânal al românilor cu scopul de a îndeplini un plan economic lipsit de flexibi­litate şi, într-un final, fa­limentar.
"CODRUL ( ... ŞI PEŞTELE OCEANIC...) E FRATE CU ROMÂNUL!"
● Tov. Nicolae Ceauşescu: Înainte de a trece la problemele de cadre, aş dori să atrag atenţia agriculturii, comerţului interior şi tovarăşilor din Comitetul Politic Executiv care se ocupă de acest sector, cu privire la aprovizionarea populaţiei şi la desfacerea producţiei de peşte. Tovarăşii au o concepţie: nu ştiu dacă nu le place lor să mănânce peşte, dar, dacă nu le place, atunci cred că nici populaţia nu vrea să mănânce peşte. Discutăm despre această problemă de mai bine de 2 ani de zile. Avem stocuri de peşte şi nu este organizată desfacerea cores­punzătoare a producţiei de peşte pentru populaţie. Nu este adevărat că se găseşte peşte pe piaţă. Populaţia nu găseşte peşte şi noi ţinem în stoc 30.000 de tone. Eu rog şi pe tovarăşa Găinuşe, pe tovarăşa ministru al Comerţului Interior şi pe tovarăşii de la Agricultură - 4 dintre aceştia sunt membri în Comitetul Politic Exe­cutiv - să se ocupe, ca să nu mai avem pro­bleme. Trebuie să avem permanent asigurată desfacerea la produsele pe care le avem. Trebuie să asi­gurăm o bună aprovizionare a po­pulaţiei cu ceea ce avem - pentru că avem şi peşte şi o serie de alte produse cu care putem asigura o bună aprovizionare. Trebuie să se ia măsuri, să se facă un program special - am luat şi o hotărâre în această privinţă - ca să introducem consumul de peşte în consumurile colective la cantine, în întreprinderi, la armată, la studenţi, peste tot. Aşa cum se spune, dacă consumă peşte, vor deveni şi mai inteligenţi.

● Tov. Nicu Ceauşescu: Efectele se văd peste 20 de ani.

● Tov. Gh. Rădulescu: Noi n-am mâncat peşte destul!!

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Să se facă un program şi obligatoriu să se introducă preparate din peşte două zile pe săptămână. Să se gătească din peşte mâncăruri cores­punzătoare cu legume, cu zarzavaturi.

● Tov. Nicu Ceauşescu: Există peşte, dar numai stavrid. Am fost în ma­gazine şi ştiu. Nu prea îl cumpără nimeni. Trebuie să existe un sortiment mai diversificat.

● Tov. Alexandrina Găinuşe: 80 % din stocul de peşte este stavrid.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Este bun şi stavridul.

● Tov. Alexandrina Găinuşe: Este bun, dar este mic, sub 15 cm.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar nu este chiar 80 % din ceea ce avem sub 15 cm.

● Tov. Ana Mureşan: Aşa cum a spus şi tovarăşa Găinuşe, 80 % este stavrid. Anul trecut a fost şi merlucius, care este apreciat de populaţie.

● Tov. Gheorghe Pană: Am vorbit cu tovarăşii de la Tulcea. Am făcut programele acestea şi am început să vindem ceva mai mult. Va trebui totuşi să se găsească o soluţie ca vasele noastre de pescuit să meargă şi în alte locuri, nu numai acolo unde se pescuieşte numai stavrid. Ceva cred că se poate face. Populaţia cumpără peşte când se găseşte merlucius sau cod. La aceste sortimente de peşte este chiar coadă.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Să vedem şi programul de pescuit.

● Tov. Ana Mureşan: Anul trecut am vândut peşte, anul acesta vom vinde mai mult, dar să fim ajutaţi cu structura.

● Tov. Gheorghe Pană: Faţă de 300 şi ceva de tone prevăzut, am dat peste 200 tone peşte. Am băgat mai mult peşte şi în consumurile colective, dar nu facem programul.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Să vedem cum se realizează şi pescui­tul? Cine se ocupă de pescuit?

● Tov. David Gheorghe: Tovarăşul Capisizu.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Ocupa­ţi-vă, discutaţi şi faceţi programul.

● Tov. David Gheorghe: Am înţeles.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Acum trecem la problemele de cadre.