x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Special Adrian Fetecău... Confesiune. Premoniţie? Revoluţie!

Adrian Fetecău... Confesiune. Premoniţie? Revoluţie!

de Roxana Ioana Ancuta    |    18 Dec 2009   •   00:00

Adrian Fetecău, liderul, până nu de mult, al grupului umoristic Vouă a avut premoniţii legate de schimbarea, de descătuşarea din '89. Fără a con­şti­en­tiza ce avea să se întâmple în de­cem­brie al acelui an intrat în istorie, fără a avea cea mai mică bă­nu­ială de schimbare în bine,

Fetecău, în zilele de 16 şi 17 decembrie 1989, îşi încheia spectacolele cu fraza: "Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie şi să aveţi mare încredere în anul care ur­mea­ză"!. S-a întâmplat la Brăila, la Teatrul Maria Filotti, unde Vouă îşi prezentase show-urile atât de gustate de public.

"La Brăila, pe scena teatrului brăilean, am ajuns cu spectacolele Vouă după ce în 1985, directorul teatrului din acea perioadă, Constantin Codrescu, un mare actor, ne-a văzut în­tâm­plător la Slănic Moldova - vorbesc despre grupul Vouă - ne-a invitat, o dată pe lună, în cadrul stagiunii, să mergem acolo cu patru spectacole, două sâm­băta, două duminica.

Lumea se obiş­nuise, deja, ca la spectacolele grupului Vouă să audă şopârle. Era o atmosferă de teatru şi noi trebuia să fim la înlăţimea aş­tep­tă­rilor spectatorilor care veneau la costum şi cravată şi care doreau să audă ceva încurajator. O singură dată am avut «treabă» cu auto­rităţile lo­ca­le, şi asta după nişte discuţii lămuritoare în urma cărora decisesem să mai înmuiem tonul... Revin acum la zilele de 16 şi 17 decembrie 1989.

Şi vreau să vă spun - cu martori, cu bandă audio - faptul că ceea ce s-a în­tâm­plat după acele zile a fost o în­tâm­pla­re extraordinară. Toată lu­mea a cre­zut că am premeditat-o, însă, sincer, nu a fost aşa. Să reţinem că 16 şi 17 de­cembrie sunt zilele Ti­mi­şoa­rei, dar eu nefiind acasă la mine, la Buzău, unde locuiam în acea vreme, neavând aparat de radio cu mine, în hotelul Traian nici nu se punea problema să ai aşa ceva, prin urmare... nu puteam asculta Europa Liberă pentru a şti ce se întâmplă la Timişoara.

Deci, eram complet rupt de realităţile Timişoarei, iar fiecare spectacol de la Brăila, l-am încheiat în felul următor: «Vă mul­ţu­mim foarte mult, ca de obicei, pentru atenţia cu care aţi urmărit spectacolele noastre, şi să aveţi mare în­cre­de­re în anul care urmează. La mulţi ani!». Au fost patru spectacole în­che­ia­te la fel. "Toată lumea a crezut că eu ştiam ceva, că se va întâmpla ceva, că va avea loc o revoluţie.

În februarie '90, când am revenit la Brăila, oamenii m-au asaltat întrebându-mă dacă am ştiut ceva. Şi nu, nu am ştiut nimic! O singură tresărire am avut, duminică seară, în timpul ultimului spectacol, la 17 decembrie, când la staţia de radioficare a teatrului s-a auzit asta: «doamna X» - care era se­cretara cu propaganda în judeţul Brăila - este chemată de urgenţă la Comitetul Judeţean.

Nu se întâmplase niciodată până atunci, să se intervină la staţia de radioficare, să scoată un activist de partid din sală. A fost un mic semn, dar nu mi-am dat seama în momentul respectiv. Ei bine, acea frază, care atunci a făcut vâlvă, repet, «Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie şi să aveţi mare încredere în anul care urmează» a fost aşa, ca o premoniţie, dar vă spun sincer că nu ştiam absolut nimic, nici măcar de Timişoara. De ce am spus chesia asta, nici acum nu ştiu...

Multă lume a bănuit că poate aş avea nişte legături, hai să le spun oculte, cu cineva, cu ceva, cu servicii secrete, poate că sobrietatea mea afişată în particular dă o impresie securistică...". La în­ce­putul anului acesta, Adrian Fetecău a cerut CNSAS-ului să-şi vadă dosarul. Acum aproximativ o lună a venit şi răspunsul: nu figurează absolut deloc în arhivele CNSAS. Nici ca urmărit. Nici ca urmăritor.

"Nu am crezut în re­vo­luţie, nu am crezut că se va produce o schimbare în ţara asta nici măcar la 19 decembrie, când am venit până la Bucureşti, după care am plecat la Bu­zău. Eram în maşină cu un foarte bun prieten, Radu Gabriel, şi ascultam de­cla­raţiile lui Ceauşescu pe care le fă­cu­se în urmă cu câteva zile, adică la 11 de­cem­brie... le ascultam şi conştientizam în acel moment că nimic bun nu se va întâmpla în ţara asta.

Din fericire, s-a întâmplat atunci ce s-a întâm­plat, iar după 20 de ani, vă spun, la fel de sincer, că sunt în aceeaşi stare: nu cred că se va mai întâmpla ceva bun în ţara asta, ca să ne scoată din ceea ce trăim. S-a reuşit o mare performan­ţă: după 20 de ani, băieţii ăştia deş­tepţi care ne conduc au reuşit cea mai mare performanţă pe care nici măcar Ceuşescu nu a reuşit-o - să omoare spe­­ranţa. Şi nu este numai părerea mea. Sunt convins că foarte mulţi gân­desc ca mine la ora asta.

Repet, după 20 de ani, vreau să vă spun că s-a reuşit o performanţă incredibilă! Pen­tru majoritatea oamenilor acestui popor, băieţii deştepţi care ne-au condus şi ne conduc, au reuşit să omoare speranţa! Sunt cam în aceeaşi stare pe care am avut-o acum două decenii. Atunci nu credeam că se mai în­tâm­plă nimic, cu două zile înainte de re­vo­­luţie... Credeam că acel sistem este atât de tare, încât nu poate fi do­bo­rât. Dar până la urmă, a fost!  Acum ...nu ştiu ce s-ar mai putea în­tâm­pla. Atunci, toată lumea trăia cu speranţa unei schimbări, dar acum cu ce spe­ranţă să trăieşti!? Acest popor este la pă­mânt din punct de vedere moral, atunci mai exista o speranţa, din punct de vedere moral exista o solidaritate extraordinară, pe care acum nu o mai găseşti nicăieri... Din punct de vedere moral, suntem prăbuşiţi ..."

×
Subiecte în articol: special