Aplicaţii militare româneşti cu ţinte aeriene

În conformitate cu planurile de pre­gă­tire operativ-tactică şi de luptă a tru­pelor de apărare antiaeriană, în pe­ri­oada 1969-1990 s-au desfăşurat an­tre­namente anuale de cooperare tactică între marile unităţi ro­mâ­neşti de apărare antiaeriană şi cele din sta­tele vecine, membre ale Or­ga­ni­za­ţi­ei Tra­tatului de la Varşovia. Acestea au constat din antrenamen­te cu zboruri re­a­le ale ţintelor ae­ri­e­ne, precum şi di­ve­rse zboruri de re­cu­noaş­te­re a aerodromurilor de cooperare din Bulga­ria, Ungaria şi URSS.

De obicei, în ac­ţi­u­nile de re­cu­noaş­tere comună - care se des­fă­şu­rau anual, în perioada iu­nie-septembrie - erau implicate aero­dromurile de la Tiraspol (URSS) şi Kec­s­­ke­met (Ungaria), cele bulgare de la Gabrovniţa, Graf-Ignatievo şi Rav­neţ, precum şi aerodromurile ro­mâ­neşti de la Giarmata, Deveselu, Bor­cea şi Mihail Kogălniceanu. În scopul verifi­că­rii capacităţii de luptă a for­ţe­lor de ser­viciu din apă­ra­rea antiaeri­a­nă ro­mânească, ge­ne­ralul Vasile Milea l-a informat pe Cea­u­şes­cu, la 27 martie 1989, că "în spaţiul aerian al ţării noastre urmează să execute zboruri cu aeronave militare ale URSS, care nu vor ateriza pe aerodromurile noastre, exceptând cazurile de forţă majoră". Verificarea s-a des­fă­şu­rat în ziua de

18 aprilie 1989, la Punctul de co­mandă principal al Comandamentului Apă­ră­rii Antiaeriene a Te­ri­toriului - si­tuat în apropierea co­mu­nei Baloteşti. La exerciţiul res­pectiv a participat şi un ofiţer so­vie­tic din Statul Major al Forţelor Ar­mate Unite, precum şi re­pre­zentantul co­mandantului-şef al For­ţelor Ar­ma­te Uni­te la Bucureşti - ge­neralul-lo­co­te­nent Al­fred Grigo­­ri­e­vici Gaponen­ko, însoţit de un ofiţer.

La 27 aprilie 1989, generalul-co­lo­nel Vasile Milea l-a informat pe Ni­co­lae Ceauşescu des­pre fap­tul că "ur­mează să se execute un antrenament de co­o­perare, la care vor participa unităţi de apărare antiaeriană şi de aviaţie ale ţării noastre, RP Bulgaria şi URSS, fiecare cu câte 20 de avioane-ţintă". Ministrul Apărării Naţionale a precizat că exerciţiul comun al OTV se des­făşura pe data de 15 mai 1989 (cu o zi de rezervă, 16 mai 1989), iar "avioanele nu vor ateriza pe aerodromurile celeilalte părţi, exceptând cazurile de forţă majoră".

În scenariul aplicaţiilor de acest gen, se considera că aparatele "inamice" decolau din Grecia, de la baza aeriană Larissa. Apoi, acestea survolau Bulgaria şi atacau obiective militare şi economice de importanţă strategică aflate pe teritoriul României. De obicei, la asemenea exerciţii, ţintele utilizate erau avioane de cercetare şi bombardament Tu-16, Il-28 şi IAK-28, aparate de vânătoare-interceptare MIG-19, MIG-21, MIG-23 şi MIG-25, precum şi avioane de vânătoare-bombardament MIG-15 şi MIG-17.

De asemenea, generalul-colonel Vasile Milea a propus la 27 aprilie 1989, iar Nicolae Ceauşescu a aprobat "primirea în punctul de co­man­dă al Regimentului 57 Aviaţie de Vâ­nă­toare a câte doi ofiţeri bulgari şi sovietici pentru dirijarea avi­oa­ne­lor-ţintă; participarea la an­tre­na­ment, în punctul de co­man­dă al Co­man­damentului Apărării Antiae­ri­e­ne a Teritoriului sau al Diviziei 16 Apă­rare Antiaeriană (care avea se­diul în municipiul Timişoara - n.r.), a re­pre­zentantului comandantului-şef al Forţelor Armate Uni­te la Bu­cu­reşti, însoţit de doi ofiţeri".

Un alt exemplu de antrenament de cooperare în cadrul OTV este cel planificat pentru data de 11 iulie 1989. Cu acel prilej, câte doi ofiţeri bulgari au fost primiţi în punctele de comandă ale Regimentelor 91 şi 93 Aviaţie Vânătoare, româneşti, pen­tru dirijarea celor 20 de avi­oa­ne-ţintă ale părţii bulgare. În raportul trimis de generalul-colonel Vasile Milea lui Nicolae Ceauşescu, la 6 iu­nie 1989, s-a precizat faptul că România avea, la rândul ei, 20 de avioane-ţintă.

Totodată, ministrul Apărării Na­ţi­o­­nale a propus, iar preşedintele Ro­mâ­niei a fost de acord ca repre­zentantul comandantului-şef al For­ţe­lor Armate Unite pe lângă armata română, generalul-locotenent Al­fred Grigorievici Gaponenko, însoţit de doi ofiţeri sovietici, să participe la antrenament în punctul de co­man­dă al Comandamentului Apă­ră­rii Antiaeriene a Teritoriului sau în cel al Diviziei 34 Apărare Antiaeri­ană a Teritoriului (care avea sediul în municipiul Ploieşti). În cazul în care condiţiile meteorologice nu erau favorabile pentru efectuarea zborurilor de către avioanele-ţintă pe data de 11 iulie 1989, antrenamentul urma să se desfăşoare în ziua următoare.

La 21 iunie 1989, generalul-colonel Vasile Milea l-a informat pe Nicolae Ceauşescu despre faptul că "Ministerul Apărării Naţionale urmează să trimită Ministerului Apărării al URSS, până la 1 iulie, planificarea pentru anul următor a tragerilor de luptă ce se vor efecuta în poli­goa­nele din Uniunea Sovietică, de către unităţi de rachete antiaeriene, rachete operativ-tactice şi piloţi din aviaţia de vânătoare".

De aceea, ge­ne­ralul-colonel Vasile Milea a propus, iar preşedintele României a aprobat deplasarea în URSS, în cursul anului 1990, a următoarelor uni­tăţi ro­mâ­neşti: "Brigada 1, Regimentul 11 Ra­che­te Antiaeriene «VOLHOV» şi Di­vi­zionul 63 Rachete Antiaeriene «DVINA» - total, cele trei unităţi, 654 militari; Regimentele 51 şi 53 Ra­che­te Antiaeriene «KUB» - total, am­be­le unităţi, 560 militari; Brigada 32 Rachete Operativ-Tactice, cu 192 mi­li­­tari".

Totodată, Nicolae Ceauşescu a aprobat ca 28 de piloţi din aviaţia de vânătoare şi o grupă formată din 23 ofiţeri - care coordonau şi conduceau tra­geri­le în poligon - să se deplaseze în URSS, în anul 1990. Aplicaţiile la care au participat mi­litarii români în anii '80, atât în ţară, cât şi în străinătate, au demonstrat că sovieticii aveau capacitatea de a purta un război de amploare în Europa, utilizând cele mai moderne arme şi mijloace de lovire a ina­mi­cului. Totodată, au fost observate dife­ren­ţele majore care existau între Armata Roşie şi uni­tăţile mili­tare ale celorlalte state membre ale OTV, în privinţa echi­pării şi folosirii armamentului de ultimă generaţie în cadrul apli­ca­ţiilor comune ale alianţei.