Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În perioada 1990-1996, în Parlamentul României a funcţionat Comisia senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. Membrii acesteia au studiat documente oficiale, au audiat martori şi au citit declaraţiile scrise ale participanţilor la evenimente. Referitor la ziua de 17 decembrie 1989, Raportul consemnează:
În ziua de 17.12.1989, la ora 6:30, trenul special soseşte în Timişoara, unde reprezentanţii oficiali ai DSS sunt întâmpinaţi de col. (MI) Traian Sima, şeful Securităţii judeţului, care îi conduce la sediul instituţiei, unde în jurul orei 8:00-8:30 a avut loc o informare asupra situaţiei şi desfăşurării evenimentelor petrecute în municipiu. La aceeaşi oră, gral Macri raportează telefonic şefului său, gral Vlad, despre sosirea grupei la destinaţie şi primele informaţii obţinute până la această oră. În replică, gral Vlad dispune intrarea imediată în acţiune precizând totodată să se urmărească obţinerea de informaţii asupra cauzelor evenimentului, implicarea spionajului străin în acţiunile din Timişoara, starea de spirit a populaţiei în special din întreprinderi şi instituţii, cercetarea unor persoane care prezintă interes pentru Securitatea Statului.
În zorii aceleiaşi zile, în urma recunoaşterilor efectuate în Piaţa Maria de comandanţii celor două mari unităţi MApN din Timişora s-a cerut aprobarea MApN pentru retragerea în unităţi a patrulelor trimise anterior, deoarece se părea că agitaţia în zonă se va reduce. Astfel, la ivirea zorilor, toţi militarii din patrule aparţinând MApN se găseau în cazărmi. În baza hotărârii luate de Ceauşescu şi a ordinului Ministrului Apărării Naţionale în vederea realizării unor acţiuni de descurajare a manifestanţilor care acţionau agresiv, la ora 6:45 (17.12.1989) s-a ordonat organizarea unei defilări în dimineaţa respectivă cu efective de 500 de militari constituiţi în detaşamente, cu fanfară militară şi drapel de luptă, avându-i în frunte pe comandanţii de unităţi.
În acest scop, la ora 3:30 (17.12.1989) a fost constituită o grupă de ofiţeri superiori din MApN, Consiliul Politic Superior al Armatei şi Inspectoratul Muzicilor Militare care să se deplaseze la Timişoara, pentru a sprijini organizarea acţiunii ordonate pentru dezamorsarea stării tensionate din oraş.
Acţiunile desfăşurate la Timişoara până la această dată au determinat intervenţia lui Nicolae Ceauşescu personal, care hotărăşte restabilirea de urgenţă şi fermă a ordinii, folosind în acest scop toate forţele existente inclusiv trupe ale MApN.
În Piaţa Maria în dimineaţa zilei de 17.12.1989, senzaţia de aglomerare persista. La intersecţii se observau grupuri statice de 10-20 de persoane care făceau notă discordantă cu ceilalţi cetăţeni care circulau cu treburi de duminică. Părea că ceva se pregăteşte.
Grupa condusă de col. Ionescu Dumitru din MStM - Direcţia Operaţii - a ajuns la Timişoara la ora 9:00 (17.12.1989). În aceeaşi zi, la ora 10:00 a început, aşa cum se ordonase, defilarea în municipiul Timişoara a unităţilor militare astfel: coloana UM 01185 Timişoara, compusă din 165 de militari, a început defilarea pe itinerarul Calea Şagului - Bd. 6 Martie - Piaţa Maria - Catedrală - Operă - Piaţa Mărăşti - Cazarma Oituz.
Coloana UM 01008 Timişoara, compusă din 100 de militari, a început deplasarea pe itinerarul Str. Chişod - Str. Emile Zola - Str. Constantin Brâncoveanu - Piaţa N. Bălcescu - Bd. Victoriei - Hotelul Continental - Cazarma Oituz; coloana UM 01115 Giroc - compusă din 80 de militari, a început deplasarea pe itinerarul Calea Girocului - Pod Michelangelo - Poştă - Cazarma Oituz; coloana UM 01942 Timişoara, compusă din 200 de militari, a început deplasarea pe itinerarul Cazarma Oituz - Comitetul Judeţean de partid - Poştă - Cazarma Oituz.
Defilarea a durat până aproape de ora 13:30 (17.12.1989) fără incidente deosebite, cu excepţia coloanei UM 01185 Timişoara, care în zona Podului Maria şi în Piaţa Operei a fost atacată de grupuri de manifestanţi. Acestea
i-au huiduit şi agresat pe militari cu sticle sparte, pietre extrase din caldarâm şi alte obiecte. Totodată, s-a încercat smulgerea armelor din mâna ostaşilor.
La Timişoara soseşte gral Velicu Mihalea însoţit de patru şefi de Direcţii, trei locţiitori-şefi de Direcţie şi doi şefi de Servicii din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei. Concomitent soseşte pe calea aerului în municipiu gral Tudor Stănică împreună cu 15 ofiţeri de securitate. Printre aceştia se remarcă col. Roşiu - şeful Direcţiei Juridice, col. Ghircoiaş - directorul Institutului de Criminalistică, lt. col. Ştefan - adjunct-şef Direcţia Circulaţie, lt. col. Cuţan - Direcţia Cercetări penale şi alţii.
Către orele 13:00-14:00 (17.12.1989), în Piaţa Maria, Piaţa Operei, la intersecţia Continental, la CJP şi la Primăria municipiului sunt realizate dispozitive de apărare.
O dată cu trecerea timpului, străzile oraşului aveau să se umple din nou cu manifestanţi. Astfel că în Piaţa Maria, în jurul Comitetului Judeţean de Partid şi pe Bulevardul 23 August, acţiunile protestatare iau proporţii, numărul manifestanţilor crescând rapid şi treptat la 3.000-4.000. Reacţia forţelor de ordine va fi promptă, în zonă fiind aduse forţe importante din trupele de Securitate şi Miliţie, care se dedau la acţiuni violente. Vor fi folosite gaze lacrimogene, jeturi de apă din două autocisterne. Orice dialog a fost respins, iar, sub comanda gral Mihalea, mulţimea este lovită sălbatic şi fără discernământ.
La ora 11:00, ministrul Apărării Naţionale, în urma cererilor insistente adresate direct de primul secretar al CJP, Radu Bălan, a ordonat Comandantului Marii Unităţi Mecanizate să intervină cu 200 de militari şi ulterior cu încă 1.200 pentru blocarea căilor de acces spre Consiliul Popular Judeţean. În acest sens s-a hotărât ca militarii din UM 01197, 01125 şi 01145 Timişoara să limiteze circulaţia peste Podul Michelangelo, cei din UM 01115 Giroc şi 01039, 01185 Timişoara să patruleze pe itinerarul Stadionul 1 Mai - Str. Avrig - Str. Cluj - Complexul Studenţesc. UM 01145 Timişoara a primit ordin să blocheze căile de acces spre sediul Consiliului Popular Judeţean. În rezervă au fost reţinuţi 480 de militari (Armata Română în revoluţia din decembrie 1989, Editura Militară 1994). Din acest moment, armata devine principala forţă care luptă împotriva populaţiei revoltate.
La ora 12:00 (17.12.1989) a fost transmis indicativul "ABC - ANA", cuprinzând măsuri de rutină pentru întărirea pazei şi apărării obiectivelor militare ca urmare a anunţării plecării lui Nicolae Ceauşescu în Iran, planificată pentru ziua de 18.12.1989.
Între orele 13:00 şi 13:15 (17.12.1989), ministrul Apărării Naţionale a avut o discuţie telefonică cu gral Vlad Iulian, şeful DSS, de la care a încercat fără prea mult succes să obţină unele date despre situaţia din Timişoara. În acelaşi scop a luat legătura şi cu ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, care nu a dat nici un fel de informaţii, dar a reproşat ministrului Milea că a informat conducerea superioară de partid, respectiv pe Ion Coman, despre dezordinea din Timişoara. Ministrul Postelnicu a comunicat generalului Milea că organele de ordine stăpânesc situaţia.
Începând din acest moment se trece la realizarea de dispozitive mixte formate din trupele Ministerului de Interne şi MApN.
Porniţi din marile cartiere timişorene, manifestanţii constituiţi în coloane evită Piaţa Operei şi trec la forţarea dispozitivului de apărare realizat în punctele Casa Armatei, Podul Michelangelo, Podul Decebal, urmărind în acest sens ajungerea şi gruparea la Consiliul Judeţean de Partid.
După ora 13:00 (17.12.1989), revolta mulţimii în municipiul Timişoara şi-a extins aria de manifestare adunând sub aceleaşi lozinci antidictatoriale sute şi sute de locuitori ai oraşului. Au fost aceste grupuri spontane sau organizate? Iată o întrebare la care nu a putut sau nu a dorit să răspundă nici SRI, nici Procuratura sau Ministerul de Interne. La şase ani de la revoluţie este inadmisibil să nu putem avea unele piste. În caz contrar trebuie să admitem spontaneitatea acestor grupuri pe care le vom regăsi la Bucureşti în noaptea de 21/22.12.1989 şi în restul ţării.
În urma convorbirilor avute cu Nicolae Ceauşescu, sub presiunea acestuia, în calitate de Comandant Suprem, ministrul Apărării Naţionale, gral col. Vasile Milea, a comunicat la ora 13:30 (17.12.1989) pentru toată armata: "Situaţia în Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În judeţul Timiş este stare de necesitate".
La Bucureşti s-a hotărât ca, pentru restabilirea fermă a ordinii în oraş, o grupă de generali şi ofiţeri superiori să plece urgent la Timişoara, avându-l în frunte pe Ion Coman, secretar al CC al PCR, însărcinat să aducă la îndeplinire ordinele lui Ceauşescu. În acest sens, Nicolae Ceauşescu a dispus: "... Vei acţiona în numele meu, aşa cum ţi-am spus. Luaţi măsuri să fie înarmate toate unităţile militare ale MApN, Miliţiei şi Securităţii..." (Declaraţie Tudor Postelnicu, pag. 12).
Având ca scuză posibilitatea unei agresiuni din exterior în zona de operaţii de Vest, în jurul orei 15:30 (17.12.1989), pentru conducerea unităţilor din garnizoana Timişoara a fost constituită o grupă operativă din Marele Stat Major şi Organele Centrale ale MApN. Grupa era condusă de gral mr. Ştefan Guşă - prim-adjunct al ministrului Apărării Naţionale şi şef al MStM. Din aceasta mai făceau parte: gral lt. Victor Stănculescu - prim-adjunct al MApN şi şef DPAIA, gral lt. Mihai Chiţac - comandantul Trupelor Chimice şi comandant al Garnizoanei Bucureşti, col. Gheorghe Radu - locţiitor al şefului Direcţiei Operaţii din MStM, gral mr. Constantin Nuţă - adjunct al ministrului de Interne, şeful Inspectoratului General al Miliţiei, col. Gheorghe Cîrneanu - locţiitor al comandantului CAAT. Grupa s-a deplasat în aceeaşi zi cu avionul la Timişoara împreună cu secretarul CC al PCR - Ion Coman.
În instruirea sumară făcută cu acest prilej şefului grupei operative, gral Guşă Ştefan, ministrul Apărării Naţionale a precizat subordonarea acestuia secretarului CC al PCR - Ion Coman. Numirea principalelor persoane care au constituit grupa operativă care urma să se deplaseze la Timişoara a fost făcută chiar de dictator. În realitate, aşa cum vom vedea mai târziu, odată ajuns, gral Guşă a preluat comanda, declarând că "în 24 de ore va face ordine".
La ora 13:40 (17.12.1989), ministrul Apărării Naţionale a ordonat telefonic comandanţilor marilor unităţi din Timişoara să trimită noi efective la câteva obiective importante. La Consiliul Popular Judeţean, Hotelul Continental, Poştă, Bancă, la depozitul de armament al GP din zona Piaţa Unirii, precum şi la alte obiective.
La ora 13:45 (17.12.1989), ministrul Apărării Naţionale a ordonat telefonic scoaterea şi a unor maşini de luptă, tancuri de instrucţie cu echipaje constituite din comandant şi mecanic conductor. Apariţia tancurilor pe Calea Girocului a scos lumea din case. Prima coloană s-a scurs cu destulă greutate din cauza unei lucrări. Până la apariţia celei de-a doua coloane s-au ridicat baricade din camioane şi troleibuze, iar tancurile (trei) au fost blocate. Pentru cetăţenii din cartier era evident că rolul tancurilor era acela de a lichida manifestaţia din centrul oraşului. Pe timpul deplasării, tancurile care se îndreptau spre Comandamentul Marii Unităţi au fost incendiate şi lovite parţial cu sticle incendiare. De asemenea, şi cele care se îndreptau spre Consiliul Popular Judeţean au fost atacate şi împiedicate să se deplaseze spre obiectiv. Tancurile blocate au fost legate de şinele de tramvai, vizoarele conducătorilor au fost acoperite cu vopsea, iar la unele au fost sparte butoaiele cu motorină cu răngi şi ulterior incendiate. Lt. maj. Ion Bănicioi a fost lovit în cap cu un topor de agresori. Tancurile au putut fi recuperate cu sprijinul unei subunităţi de securitate care acţiona în zonă, intrând ulterior în dispozitiv la Podul Decebal. Asupra demonstranţilor s-a executat foc de armă de către persoane neidentificate lateral dreapta (parc) şi stânga (malul râului Bega). Civilii au atacat aceste tancuri care, evident, se deplasau spre centrul oraşului pentru a fi folosite împotriva manifestanţilor. Desigur, putem admite şi varianta că probabil câţiva dintre aceştia puteau fi agenţi maghiari sau ai unei alte puteri străine. Posibil. Dacă ţinem cont că unele materiale sau unelte cu care s-a acţionat împotriva tancurilor nu puteau fi confecţionate pe loc, ci pregătite din timp. Dar aceştia nu ar fi reuşit dacă mulţimea nu i-ar fi ajutat sau imitat.
Mărturiile unor demonstranţi martori în Procesul de la Timişoara dovedesc că focul nu s-a tras din cordoanele de militari din faţă, astfel este edificatoare declaraţia unei persoane care se referea la împuşcarea unui tânăr: "... Miroslav a fost împuşcat în inimă de la o fereastră. Armata era în faţă la 20 m. Cine a tras?...".
La ora 14:00 (17.12.1989), primul secretar al Comitetului Judeţean de partid Timiş, Radu Bălan, s-a deplasat la sediul Securităţii, comunicând agitat că Comitetul Judeţean de Partid a fost atacat şi incendiat. Pe fir guvernamental i-a comunicat lui Nicolae Ceauşescu situaţia din municipiu. Pentru a confirma cele relatate, gral Macri l-a rugat pe col. Deheleanu Ion, şeful Miliţiei Judeţene, să se deplaseze la Comitetul Judeţean de Partid şi să facă constatări directe la faţa locului asupra situaţiei de fapt. La înapoiere, acesta a raportat că în clădirea Comitetului Judeţean de Partid nu mai era nimic întreg, totul era distrus, cu excepţia cabinetului primului secretar, a cărui uşă nu a putut fi deschisă. Lupta din faţa sediului a fost extrem de dură. Asaltul mulţimii nu s-a oprit nici atunci când cei din faţă au tras focuri de armă. Camioanele şi autocisternele au fost incendiate sau au trebuit să fugă, sediul a fost cucerit. Cornel Bociort distruge firma PCR de pe Comitetul Judeţean. La ora 15:00 (17.12.1989), sediul era recucerit de forţele militare, iar manifestanţii se retrăgeau.
Maşinile care fuseseră parcate pe bulevard erau răsturnate. De asemenea, şi cele din preajma hotelului pe care manifestanţii continuau să le răstoarne pe măsura retragerii lor din faţa cordoanelor de opresiune care au contraatacat.
De la ora 14:05 (17.12.1989), din ordinul ministrului apărării naţionale, UM 01115 Giroc (R.Mc.) a fost alarmată în întregime cu misiunea de a participa la apărarea Consiliului Popular Judeţean. La ora 15:00 (17.12.1989), comandantul Marii Unităţi Mecanizate a fost înştiinţat că spre Timişoara se îndreaptă ca întăriri efective din UM 01233 Buziaş, 01140 Lugoj şi 01380 Arad. Totodată, două elicoptere din Caransebeş au început să execute alternativ zboruri de recunoaştere deasupra municipiului, transmiţând operativ informaţii despre locurile unde se găseau aglomerări de persoane şi direcţiile de deplasare ale coloanelor. La ora 15:15 (17.12.1989), Marele Stat Major a ordonat să fie scoase toate materialele chimice, iar batalionul de cercetare să pregătească trusele din completele de luptă antiteroristă. Iată-ne de data aceasta în faţa unui iminent război civil. Ordinele sunt clare: forţele armate, indiferent de minister, se pregătesc pentru luptă. Pe de altă parte, în sradă ies tot mai mulţi manifestanţi. Din acest moment, orice amestec străin nu mai are nici o importanţă. În stradă, voinţa populară se impune. Dictatura se apără cu violenţă folosind toate mijloacele. În jurul orei 16:00 (17.12.1989) se aud primele focuri de armă din Timişoara.
Ora 17:00 (17.12.1989), grupa de conducere a Marelui Stat Major, condusă de gral mr. Ştefan Guşă, a sosit la Timişoara în acelaşi avion cu Ion Coman şi cu generalii din Ministerul de Interne - Nuţă şi Mihalea. Abia aterizase avionul când Ion Coman a fost chemat la telefonul aeroportului de Nicolae Ceauşescu, căruia i-a raportat de ajungerea la Timişoara şi de la care a primit indicaţii de a intra imediat în acţiune. La această dată şi la ora respectivă, în municipiu se auzeau deja focuri de armă. În jurul orelor 15:00-16:00 (17.12.1989) s-au înregistrat primii răniţi prin împuşcare, respectiv doi militari în termen. Asupra acestora s-a executat foc de armă automată de persoane neidentificate. Armata trebuia provocată. Acesta ar fi un exemplu clasic de diversiune făcută de agenţi provocatori. Comisia nu a avut posibilitatea verificării acestei informaţii venite din partea armatei.
După o scurtă informare făcută la sediul securităţii asupra situaţiei de ansamblu din municipiu la acea oră, generalii şi ofiţerii din MApN s-au deplasat la cazarma Batalionului de Transmisiuni, unde au fost înştiinţaţi că o parte din clădirile Comandamentului Marii Unităţi Mecanizate a fost atacată. La această informare a mai participat, conform declaraţiei, gral Guşă, gral Macri, col. Filip Teodorescu şi alţi ofiţeri. Cu acest prilej, gral Guşă şi-a manifestat nemulţumirea faţă de ineficienţa măsurilor luate pentru înlăturarea elementelor turbulente, a celor care atacaseră armata. El venise la Timişoara cu hotărârea fermă ca în termen cât mai scurt să fie lichidaţi "huliganii" care atacau sediile de partid şi personalul aflat în uniformă.
Ulterior, în baza ordinului MApN dat şefului Direcţiei Informaţii v.a., Dinu Ştefan, la grupă s-a adăugat şi un ofiţer specialist din această Direcţie. Din cauza lipsei de informaţii necesare armatei, s-a pus problema pregătirii unor grupuri de cercetaşi care să fie în măsură să intervină la ordin pentru a culege de la faţa locului date şi informaţii necesare, având în vedere că "cei de la Interne nu le furnizau".
În ce priveşte trimiterea gral-ului Nuţă la Timişoara, conform declaraţiei fostului ministru de Interne, Tudor Postelnicu, cu referire la fostul său subordonat, fost ofiţer de contrainformaţii în MapN, relata: "... Nicolae Ceauşescu a spus: «Să meargă Nuţă, el este cel mai milităros dintre voi...»" (pag.11). El era cunoscut în MI ca un om dur şi apropiat lui Ceauşescu.
În jurul orei 18:00 (17.12.1989), gral mr. Ştefan Guşă a preluat în întregime conducerea forţelor militare aparţinând MapN, aflate deja în oraş în dispozitiv de apărare. S-a ordonat distribuirea unei unităţi de foc până la soldat, precizându-se totodată că în caz de atac se va executa foc de avertisment mai întâi în plan vertical şi apoi, la nesupunere, la picioare, de menţionat că până la 17.12.1989, ora 20:00, militarii din dispozitiv aparţinând unităţilor din structura MApN nu au avut asupra lor muniţie de război... (Fond MApN "Decembrie 1989").
Raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în revoluţia din decembrie 1989, vol. I, p. 70-100
Citește pe Antena3.ro
