Aromă fină de parfum de flori

Gina Pavelescu avea în 1989 nu mai puţin de 7 stupi. Era pasionată de albinărit, pasiune moştenită de la tatăl său. A crescut o viaţă prin­tre albine, aşa că le-a învăţat toate secretele. În decursul anilor a făcut continuu schimb de experienţă cu diverşi apicultori, iar la capitolul preparate culinare pe bază de miere de albine, este foarte pricepută. Şi-a întocmit şi un caiet de reţete cu preparate care au ca ingredient mierea. După ani de experienţă în gătirea cu acest ingredient este de părere că: "băuturile şi preparatele din miere prezintă proprietăţi nutritive superioare celor preparate cu zahăr. Mirea în produsele de patiserie conferă respectivului preparat aroma fină de parfum de flori. Băuturile de tip cvas sau hidromeluri cu sucuri de fructe (mere, coacăze, gutui, afine, caise) dacă sunt preparate cu miere au o calitate aparte, în care se îmbină aroma fructului cu parfumul mierii".

Ea a preparat mereu în casă hidromel din mere, gutui, coacăze negre şi din alte fructe şi astăzi crede că "aceste produse învechite rivalizează cu renumitele vinuri, prin culoare, aromă, corpolenţa băuturii şi savoarea echilibrată". Din caietul ei de reţete ne-a dat şi nouă o reţetă de hidromel, care se prepară din 6 kg miere, 5 l de apă, 3,5 g fosfat de amoniu, 20 g acid citric, 1,5 maia de fermenţi, 10 g hamei, 1,5 g vanilie baton, 15 g rădăcină de ţelină şi 15 g frunze proaspete de ţelină. Substanţele aromatizante se mărunţesc şi se ţin pe toată perioada fermentării în vas cu ajutorul unui săculeţ de tifon legat de dopul de la vrană. Hidromelul rezultat se ţine în vas 3 ani, după care se trage în sticle şi încă 4 ani se consumă. În această perioadă ş total 6-7 ani ş se desăvârşeşte. Din această reţetă ies cca 10 litri.

În caietul de reţete am găsit foarte multe prăjituri cu miere, dar Gina ne dă şi câteva sfaturi de care trebuie să ţinem cont, înainte de a ne apuca să preparăm un astfel de dulce: "se începe pregătirea aluatului numai în momentul în care totul este pregătit: ingredientele, vasele în catre se fac diferite operaţii şi cele pentru copt. Dacă reţeta cere miere fiartă se face acest lucru în prima fază de lucru, pentru a se putea răci până începem pregătirea propriu-zisă a prăjiturii. Tava se unge şi se tapetează, se încinge cuptorul înainte de a începe coptul. În timpul coacerii nu deschidem cuptorul în mod inutil. La prăjiturile cu miere prepararea aluatului este foarte importantă. Un aluat prea vârtos nu va da o prăjitură pufoasă, iar un aluat prea moale se revarsă din tavă, îşi denaturează forma şi nici nu se poate tăia bine". Tot de la ea am aflat şi cum trebuie să fie mierea: "se alege cea mai închisă sau mai deschisă la culoare în funcţie de cum dorim să iasă aluatul mai colorat sau nu. Este indicat ca mierea să fie subţire, fluidă şi necristalizată, pentru ca preparatul să nu iasă prea dulce şi să poată încorpora cantitatea necesară de făină. La preparatele la care se utilizează mierea fiartă, această operaţie se face la foc potrivit, dar avem grijă să nu dea în clocot. În momentul în care începe să fiarbă o dăm la o parte şi o lăsăm să se răcească. La reţetele în care se indică frecarea ouălor cu mierea, o lăsăm să se răcească bine sau o turnăm încet, pentru ca ouăle să nu se taie". Iată şi ce reţetă ne recomandă Gina: prăjitură cu gratii. Ingredientele sunt: 2 linguri miere, 75 g unt, circa 500 g făină, o jumătate de linguriţă de scorţişoară, o jumătate de linguriţă de cuişoare, coaja de la o jumătate de lămâie, un pliculeţ cu praf de copt, 4 ouă, 200 g gem. Se freacă bine mierea, untul şi ouăle adăugate pe rând. Se pun şi mirodeniile măcinate, coaja de lămâie şi praful de copt stins în zeamă de lămâie şi o parte din făină. Se pune pe planşetă şi se frământă bine, adăugându-se făină dacă mai este nevoie ca să se formeze un aluat care să se poată întinde. 2/3 din aluat se întinde foaia care să acopere tava de plăcintă, unsă bine. Se întinde gemul peste aluatul din tavă. Din aluatul rămas se fac nişte rulouri care se întind peste gem din loc în loc, ca un grătar. Se coace la foc potrivit şi se taie bucăţi după ce s-a răcit.

Gina Pavelescu s-a informat şi asupra calităţilor benefice ale celorlalte produse de la albine, cum ar fi lăptişorul de matcă, polenul, postura, propolisul, veninul de albine şi ceara. Despre lăptişorul de matcă ştie că este foarte important pentru organismul uman. La sugestia medicului, Gina a dat copiilor săi din acest lichid şi a remarcat creşteri substanţiale în greutate şi le-a stimulat pofta de mâncare. La bătrâni, Gina ne spune că lăptişorul are o acţiune stimulatorie asupra stării generale, în astenie fizică şi psihică. Despre polen, ea a aflat că este indicat în procesele de regenerare şi revitalizare şi se recomandă să se ia 3-6 comprimate pe zi, timp de trei-patru săptămâni.

În 1989 Gina le aproviziona pe toate vecinele cu miere. De la ele a aflat şi câteva reţete cu acest ingredient minune, cum ar fi cele de torturi, diferite glazuri şi creme, umpluturi, dar şi salate de morcovi, castraveţi, de mere şi ţelină, de caise, salate de vară sau de iarnă.