"Bancul ăsta nu l-am scos eu!"

Ne aflăm, aşadar, în anul 1989, anul Con­gresului al XIV-lea al partidului. Oa­menii muncii de la oraşe şi sate, ti­neri şi vârstnici, români, maghiari, ger­mani şi de alte naţio­nalităţi, ac­ţ­io­nează fără preget, într-o strânsă, in­des­tructibilă unitate de gând şi faptă, pentru a întâm­pina Forumul Comunist al ţării cu noi şi tot mai importante succese.

Numai că organele în drept infor­mea­ză că pe diverse ca­na­le circulă nişte bancuri tendenţioase prin care se în­cearcă slăbirea încrede­rii nes­trămutate în politica ştiinţifică, profund umanistă şi consecvent revo­luţionară a partidului şi statului nostru. Cum era de aşteptat, "organele" se mo­bilizează şi, în scurt timp, autorul şi principalul răspândac, este identificat: unul Gogu Popescu din Bu­cu­reşti, strada.. numărul... bloc... etaj... apartament...

În miez de noapte, la uşa lui Gogu Po­pescu sună doi băieţi îmbrăcaţi re­gu­lamentar care îi cer să îşi facă vali­za şi să îi urmeze. După asta,  îl urcă di­rect într-un avion cu des­tinaţia Fran­ţa, Anglia, RFG şi, în final SUA. Popescu al nostru nu ştie ce să mai creadă.

Reîntors acasă după un voiaj de o lună şi ceva, este condus direct în biroulul "celui mai iubit fiu al partidului şi poporului"! Acesta, pe un ton jovial şi cu ochii numai zâmbet îl primeşte imediat şi îl întreabă cum a călătorit şi cum i-a plăcut călătoria? Popescu nu îşi poate ascunde surprinderea:
- Tovarăşe Ceauşescu, nici nu ştiu ce să vă spun. Păi, eu, după toate bancu­rile pe care le-am scos mă aşteptam să mă trimiteţi direct la zdup. Şi când acolo?...
- Tovarăşe Popescu, îmi pare rău - îi răspunde secretarul general al partidului. Noi nu mai suntem într-un stat poliţienesc, ci într-un stat al democraţiei muncitoreşti, revolu­ţionare. Noi vrem să îi convingem pe oameni, nu să îi persecutăm. Tocmai de asta te-am şi trimis în călătorie. Ca să vezi şi să te convingi. Ia spune, ţi-a plăcut ce ai văzut?
- Ce să vă mai spun, tovarăşe Ceauşescu?! Sigur că mi-a plăcut.
- Păi vezi, tovarăşe Popescu? Tocmai de asta ne-am gândit ca acum, după ce am strâns cureaua pentru ca să plătim datoria externă a României, să ajungem din urmă capitalismul şi chiar să îl depăşim. Ia spune, ce zici de ideea asta?
Popescu stă câteva minute pe gânduri, apoi izbucneşte în hohote de râs.
- Tovarăşe Ceauşescu, să fiu al naibii dacă vă mint:  e cel mai bun banc politic pe care l-am auzit în ultimii ani. Din păcate, bancul ăsta nu l-am scos eu!