Armata României a fost dotată pe furiş cu blindate din Germania fabricate în 1968. Tehnica militară a fost donată Forţelor Terestre în cadrul unui acord de compensare, iar Ministerul Apărării Naţionale a acceptat complice fiarele vechi.
A devenit un obicei ca militarii români să fie obligaţi să deservească sisteme de armament foarte vechi şi pe care aliaţii noştri din NATO le scot din uz. Ultimele intrări în forţă în curtea Armatei României sunt trei tractoare de evacuare - reparaţii pe şasiu de tanc Leopard 1. Aceste utilaje sunt folosite pentru a tracta şi a interveni în momentul în care blindate aflate într-o zonă de operaţii au fost avariate sau blocate din motive tehnice sau ca urmare a luptelor desfăşurate.
Cele trei tractoare de evacuare-reparaţii au fost donate României de către compania germană Krauss Maffei Wegmann, producătorul lor, în luna mai a acestui an. Motivul acestei donaţii este legat de o donaţie şi mai veche a statului german către România. Partea germană a înţeles să contribuie la dezvoltarea relaţiilor bilaterale livrând aceste tractoare care au ca dată de fabricaţie anul 1968. Ministerul Apărării Naţionale, în buna sa practică din vremea ministrului Mihai Stănişoară, a ţinut secretă această achiziţie şi a înghiţit gunoiul nemţesc cu lăcomie.
GEPARD
Colaborarea româno-germană în domeniul tehnicii militare a demarat în trombă tot cu o donaţie, în 1998. Ministerul Federal al Apărării din Germania şi Ministerul Apărării Naţionale au semnat în acel an un memorandum de înţelegere prin care se stabilea cedarea în mod gratuit către Armata României a sistemelor antiaeriene Gepard. Cât de necesare erau la vremea respectivă aceste sisteme care au ca rol apărarea forţelor terestre împotriva atacurilor aeriene numai generalul Constantin Degeratu ştie, acesta fiind atunci şeful Statului Major General. Cert este că primul batalion, care are în compunere 18 sisteme Gepard antamate atunci, a devenit operaţional abia în 2004. Cel de-al doilea batalion, tot cu 18 blindate Gepard, va deveni operaţional în decembrie anul acesta. Dar cedarea cu titlu gratuit nu înseamnă că România n-a plătit nimic.
CÂŞTIGĂTORUL
În domeniul afacerilor cu armament, donaţia de echipamente militare reprezintă o tehnică de vânzare şi de creare a breşelor comerciale importante. La fel s-a întâmplat şi în România, pentru că era necesar ca sistemele vechi Gepard donate de germani să fie revitalizate ca să poată fi utilizate în unităţile Armatei României. Evident, refacerea blindatelor Gepard nu putea fi realizată decât de fabricantul lor, compania Krauss Maffei Wegmann (KMW). Aşadar, în 1998 s-a semnat un contract-cadru şi Ministerul Apărării Naţionale a negociat direct cu KMW repunerea în funcţiune a blindatelor de care a scăpat Armata germană.
Iniţial, acest lucru a însemnat 7 milioane de mărci germane, iar apoi 19.991.513 Euro. Pasul următor a constat iarăşi într-un memorandum de înţelegere între Ministerul Federal al Apărării din Germania, semnat în 2006, ce prevedea transfer de echipamente militare în valoare de 2.200.000 Euro. Astfel a fost posibil un alt contract de revitalizare a sistemului Gepard în anul 2007. Ministerul Apărării Naţionale a negociat fără să publice un anunţ de participare cu reprezentanţii KMW. Acest contract a scos de la bugetul de stat 15.402.854 Euro. Concomitent, tot în 2007, Ministerul Apărării Naţionale a mai negociat cu KMW un contract în valoare de 500.000 Euro pentru asistenţă tehnică şi reparaţii a sistemului Gepard şi de data aceasta tot fără a publica prealabil un anunţ de participare. În total, compania germană KMW s-a ales de pe urma României cu aproape 43 de milioane de euro.
OFFSET
Tractoarele de evacuare - reparaţii au intrat în dotarea Armatei României ca urmare a acestei înlănţuiri de contracte obţinute de KMW. Orice achiziţie din această zonă a tehnicii militare care are o valoare mai mare de 3 milioane de euro este obligatoriu să fie supusă obligaţiilor de compensare, conform legislaţiei apărute după donaţia din 1998.
În acest sens, compania KMW este obligată să facă operaţiuni de compensare în favoarea României în valoare de cel puţin 80% din valoarea contractelor de achiziţie. Compania germană a realizat mai multe audituri în uzinele româneşti de-a lungul anilor şi atunci s-a arătat interesată să ajute industria românească de profil, că doar era o cerinţă offset. Dar KMW a intrat tare pe poziţie cu donaţia tractoarelor de evacuare - reparaţii, profitând de un articol din legislaţie. Aceeaşi legislaţie mai vorbeşte şi de transferul de înaltă tehnologie ca formă de compensare, iar dacă interpretăm reglementările în vigoare în ansamblul lor donaţia unor echipamente militare fabricate în 1968, de 41 de ani, este scandaloasă. Aici se face vinovat mai ales Ministerul Apărării Naţionale, care a acceptat aşa ceva.
TRACTORUL
Intrarea în dotare a tractoarelor de evacuare - reparaţii de 41 de ani este o nadă aruncată României pe care partea română a muşcat-o cu poftă. Înseamnă că marea companie germană poate încerca şi alte donaţii, cu echipamente la fel de vechi, tot în contul obligaţiilor de offset. Teoretic, în an de criză eforturile bugetare ar trebui să fie orientate spre industria naţională de Apărare, dar la noi aceasta este neglijată. Sub pretextul existenţei acestor tractoare, strategii Armatei implicaţi în relaţia cu KMW şi care visează de multă vreme la "invazia" tancurilor Leopard în unităţile militare ale Armatei României pot spune că nu mai este nevoie de achiziţia a cinci tractoare de evacuare - reparaţii şi a cinci poduri mobile de asalt fabricate de firma românească şi de stat Uzina Mecanică Bucureşti SA şi că se face economie, prin tehnică de 41 de ani. Numai că aceste echipamente româneşti sunt planificate în strategia de modernizare a Statului Major al Forţelor Terestre. Banii aceştia ar păstra şi poate ar mai crea noi locuri de muncă în România şi nu ar lua drumul Germaniei, către o companie privată. De asemenea, fiindcă un tanc înseamnă şi integrarea multor subansamble şi tehnologii, acest lucru ar avea efecte benefice pe orizontală în toată industria românească.