"Bomba de plastic"

La 1 iunie 1989, prim-ministrul Constantin Dăscălescu semna raportul final al anchetei incendiului care a avut loc în noaptea de 20 aprilie la reactorul 1 al Centralei Cernavodă, aflat în construc­ţie.

La câteva ore de la incident, o întreagă echipă era adusă cu elicopterul la locul faptei. Jurnalul Naţional a reuşit să vadă evenimentul chiar prin ochii unuia dintre cei care au întocmit raportul ce a ajuns pe masa mai-marilor vremii.

A cerut să îi fie respectată o singură dorinţă - anonimatul. Ne-a relatat însă, pe larg cum a încheiat un raport ocolind elegant "sabotajul economic" cerut de partid. Ancheta a fost finalizată în fix 48 de ore! S-au cerut explicaţii şi mai ales vinovaţi.

Sancţiunile care au urmat incidentului au fost destul de dure. Centrala se găsea în construcţie şi orice amănunt trebuia să respecte în detaliu graficul de desfăşurare. Iată care este povestea în date tehnice a incendiului de la Cernavodă. Pentru montajele pe reactor CANDU se creează o cameră curată. Această cameră curată este practic o incintă care are rolul de a controla parametrii de mediu. Aici au loc procese foarte sensibile, iar incinta trebuie să fie bine climatizată.

Din cauza unei deteriorări a izolaţiei la un cablu de alimentare care a fost supra­încărcat, a luat foc un cablu de cauciuc. În in­cintă se găsea un bidon de 25 de kilograme de acetonă. Acetona a în­ce­put să curgă pe perdelele de cauciuc din camera curată şi pe o masă de aluminiu care se afla în încăpere. Masa de aluminiu s-a topit sub formă de solzi, motiv pentru care la acea vre­me s-a răspândit zvonul că incen­diul ar fi fost provocat de o bombă de plastic.
Din cele patru aspiratoare care se găseau în incinta curată a mai rămas unul singur.

Incendiul din noaptea de 20 spre 21 aprilie a distrus trei aspiratoare şi a ars perdelele de cauciuc. Incidentul nu a avut victime! Disciplina de partid le aştepta însă! "În ciuda variantelor care au apărut imediat după incendiu, eu am încercat să văd realitatea aşa cum trebuie. Nu voiam să facă nimeni închisoare numai pentru că aşa cerea partidul. La final am stabilit: neglijenţă în serviciu!", a relatat bărbatul care a întocmit o parte din raport.  


DEPĂŞIREA PROGRAMULUI
Cea mai mare problemă a fost însă în­târzierea provocată de incendiu. Fumul masiv a intrat în canalele de combustibil, motiv pentru care a trebuit refăcută camera curată. Montajul a fost întârziat de curăţarea celor 36 de tuburi. Şase luni a durat întregul procedeu! La momentul producerii incen­diului, reactorul se găsea în fază avansată de introducere a combustibilului.

Ancheta a trebuit predată în fix 48 de ore. În cele două zile, specialiştii au trebuit să stabilească atât cauzele incendiului, cât şi vinovaţii care, potrivit pretenţiilor de la acea vreme ale partidului, ar fi trebuit să ajungă direct în puşcărie. În ciuda presiunilor, nimeni nu a ajuns să facă nici măcar o zi de închisoare. Au fost sancţionaţi patru muncitori, care nu au mai lucrat niciodată la Cernavodă. Concluzia incidentului din aprilie '89 a fost sintetizată în câteva cuvinte de cel care a semnat raportul: "Nu a fost un eveniment de senzaţie, dar a fost considerat un incident nepermis pentru o centrală aflată în construcţie".


PRECIZĂRILE BIROULUI DE PRESĂ
În urmă cu mai bine de o lună, chiar în ziua accidentului din '89, în paginile Scînteii am încercat să dezvăluim o parte din evenimentul de la Cernavodă. Răspunsurile nu au venit însă aşa cum ne-am fi aşteptat.

Într-un final, prin biroul de presă al SN Nuclearelectrica SA au venit următoarele precizări în legătură cu incendiul de la Cernavodă:
"Timpul este nemilos cu memoria. Peste acel eveniment s-au suprapus atâtea altele, încât detaliile lui se pierd. Am fost printre pri­mii anunţaţi de evenimentul produs în jurul orelor 2:00-3:00 dimineaţa şi am asistat la lichidarea incendiului care a fost stins în conformitate cu procedurile obişnuite ale pompierilor.
Paradoxal este însă faptul că tocmai modul în care a fost stins incen­diul ne-a dat bătăi de cap în ceea ce priveşte înlăturarea urmărilor. Astfel, s-a constatat că, în urma folosirii apei de incendiu a avut loc o contaminare cu clor a fitingurilor terminale şi a fost necesar să executăm ope­raţii minuţioase de spălare a lor cu apă demineralizată.
Ulterior am efectuat controale repetate. După ce s-a constatat că be­neficiarul nu are nici o responsabilitate în producerea incendiului, am fost lăsaţi liniştiţi să ne ocupăm de lichidarea contaminării cu clor şi inspectarea stării ca­na­lelor despre combus­tibil, care nu aveau combus­tibilul nu­clear în ele. Pentru aceste operaţii a fost alcătuită o echipă de intervenţie.
Evenimentul de care vorbim nu a avut un impact ce a fost resimţit pe plan psihic şi organizatoric de către personalul de conducere a firmei de montaj."