Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 6:30 suntem în picioare. Ne spălăm şi mâncăm. La ora 7 avem autobuzul spre exploatarea minieră din Călimani. Mergem împreună cu echipajul de la Pătrăuţi. Distanţa nu este lungă şi ajungem în jumătate de oră. Şoseaua are numeroase serpentine în lungul râului Neagra.
Ajungem sus, coborâm şi ne întâmpină o linişte adâncă. Astăzi este "Ziua minerului" şi, spre deosebire de alte zile, utilajele nu funcţionează. Întâlnim un muncitor care lucra la o prospecţiune de plumb sub Iezerul Călimanului; binevoitor, ne conduce pe o potecă nemarcată. În această zonă, turismul este închis din cauza exploatării miniere. Întâlnim câteva exemplare de "Pinus ceruba", ale căror conuri sunt protejate cu pungi de plastic, găurite. Recunoaştem aici munca plină de pasiune a echipajului de la Şcoala Generală nr. 3 Suceava, care cu ani în urmă a colindat Munţii Călimani.
Soarele devine din ce în ce mai puternic. De pe potecă o luăm pe creastă. Ienuperişul este foarte des. Numeroase crengi dezgolite par coarne de cerb. La stânga, şoseaua pietruită duce spre Topliţa. Ne oprim să ne tragem puţin răsuflarea. Însoţitorul nostru ne spune că aici a fost o fabrică în care se prelucra pinul, din care se scotea ulei folosit pentru export.
Ajungem la Iezerul Peţiţişului. Ne încântă frumuseţea locului. Ce păcat că unii turişti nu ştiu să respecte natura! În apa limpede şi tremurătoare vedem cutii de conserve. Pe mal, resturi de foc şi hârtii. De cealaltă parte a lacului, urmele şantierului; grilaje din metal, bucăţi de ciment, plăci din lemn. Găsim câteva beţe lungi şi tragem la mal cutiile, strângem hârtiile şi le îngropăm sub o piatră. Împrăştiem şi resturile focului. De cealaltă parte aşezăm grilajele şi plăcile ordonat, în jneperiş, curăţim malul de uscături şi de hârtii.
Observăm că lacul este alimentat de izvoare şi are şi scurgere. Ne gândim că este ideal pentru creşterea păstrăvilor, deoarece apa este în permanenţă oxigenată. Facem unele măsurători. Simţim că ni s-au rarefiat, după atâta drum, şi rezervele din stomac şi întindem masa. Admirăm în acelaşi timp câte un colţişor, rând pe rând, cât cuprindem din această Rezervaţie naturală care se întinde pe 2 ha.
Ieşim din nou la drum. Întâlnim mulţi molizi cu coroana în formă de steag, ceea ce arată direcţia permanentă a vânturilor de nord. Am depăşit limita judeţului nostru şi trecem în judeţul Harghita.
Ne oprim pentru puţin timp la refugiul "Salvamont". Este o clădire înaltă, jos are bucătăria, iar sus priciuri şi sobe. Discutăm cu un tovarăş alpinist din Gheorghieni, aflat aici cu familia, care se miră că în judeţul Suceava pionierii se ocupă de marcajele turistice. Îl asigurăm că, deşi suntem mici, facem totuşi lucru de calitate. Ne îndreptăm spre Vârful Iezerul Călimanului. Soarele arde, dar vântul este puternic. Distingem la orizont vârful Bradu Ciont, Retitiş, Şaua Bradu Ciont, vârfurile Haita, Pietroul, Măieriş, 12 Apostoli, Sucaciu.
Ora 11:35. Cucerim Vârful Iezerul Călimanului (2013 m). Am întâlnit mult mai multe stânci ca pe versantul vestic. Observăm fenomentul de dezagregare şi etajarea vegetaţiei pe altitudine. Geologul ia câteva mostre interesante. Ne oprim pentru a lua masa. De aici craterul Călimanului din care se ridică mai multe vârfuri între care şi ziguratul Negoiului Românesc cu exploatarea minieră, se vede "ca-n palmă". Jos, se distinge lacul de pe un afluent al râului Negri, Dumitrelul, de un verde intens.
Începem coborârea. Intrăm în pădure şi înaintăm cu greu din cauza "bărzăunilor" (crengile uscate ale molizilor). Înaintând şi glumind s-a făcut foarte cald. Simţim că am obosit. Ne oprim la un izvor şi ne odihnim 10 minute.
Ajungem în tabără la ora 17:30, dar ne grăbim să mergem în sat. Avem o mulţime de întrebări pregătite.
Istoricul se interesează despre trecutul satului şi despre legenda lui. Una din legende afirmă că denumirea satului Gura Haitii provine de la o veche îndeletnicire, vânătoarea. Vânătorii trăiau în ţinuturile: Neagra Şorului, Şaua Dornei, Păraci şi veneau la vânătoare în strâmtoarea văii, locul de întâlnire al văilor Haita şi Neagra. Cu timpul, numele de strâmtoarea văii se identifică cu cel al haitelor de lupi. În felul acesta s-a ajuns la denumirea de Gura Haitii.
Bătrânul cioban ne vorbeşte şi despre obiceiul transhumanţei. Ciobanii, în trecut, îşi construiau o "târlă" formată dintr-o cameră de locuit, o şură sau "corla" şi un grajd. Ciobanii urcau la munte de cum se desprimăvăra şi coborau iarna, la căderea primilor fulgi. Pentru păstrarea produselor lactate se foloseau căldări de urdit, bardacă de făcut caşul. Căldarea de urdit era făcută din aramă. Budaca din doage de lemn cu cercuri. Atât cât şi cegornicul erau construite din doage de lemn cu cercuri, înfundate la ambele capete, diferenţa existând doar în mărime.
Ne întoarcem la tabără la ora 20:00. Mâncăm mămăligă cu brânză şi ouă. Apoi stabilim planul nostru pentru a doua zi, dorim să-l realizăm cât mai bine. Ne culcăm la ora 22:00.
Jurnal de expediţie Montana IV
