Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu câteva zile în urmă ne-am deplasat la căminele de nefamilişti de pe Strada Pescarilor, din muncipiul Sfântu Gheorghe, însoţind o comisie de control obştesc condusă de tovarăşa Liliana Ene, secretar adjunct al Comitetului UTC de la IMASA. Ceea ce am văzut la faţa locului, întrecând orice... idee preconcepută, ne-a ridicat multe semne de întrebare, la care factorii în atribuţiile cărora intră şi căminele de nefamilişti sunt datori să răspundă cât mai urgent.
Primul bloc în care am intrat aparţine "băieţilor" de la IMASA. Administratorul Boloni Janos, după spusele femeii de serviciu care îi ţinea locul (!!), era plecat în concediu, fără însă a lăsa cuiva repertoarul sau vreun alt act al căminului, punându-ne astfel în imposibilitatea de a-i cunoaşte nominal pe cei care locuiesc acolo sau de a consemna constatările noastre. Oare nu se putea ca, pe durata concediului de odihnă, altcineva să-l înlocuiască, ţinând cont că în schimbul unu nici portar nu este? Poate că astfel nu ar mai putea intra în cămin nici persoanele străine pe care le-am găsit cu ocazia controlului...
La parter, la jumătatea coridorului apa curge pe pereţi ca în peşteră, lucru constatat şi la celelalte niveluri. Tencuială căzută, igrasie, mirosuri pestilenţiale, iată numai câteva efecte ale conductelor sparte şi nereparate (după spusele unui membru al comitetului de cămin) de la darea blocului în folosinţă, adică din 1978.
În 1985 au fost făcute sumare reparaţii, de mântuială, betonul fiind turnat direct pe plăcile ude şi căzând imediat ce acestea s-au uscat. În camere, pe felurite improvizaţii ce aduc a reşouri se găteşte ca în cele mai autentice bucătării (camerele 65, 66, 80), cei care le folosesc supunându-se riscului electrocutării. Grupurile sanitare au aproape în exclusivitate pereţii "pictaţi" de igrasie, vopseaua scorojită sau căzută, oglinzi înnegrite sau lipsă...
La căminul de fete al aceleiaşi întreprinderi, lucrurile stau şi mai rău. La fiecare geam, sârmele cu rufe spălate arată ca nişte corzi ale unei vii prea pline de rod, cu ciorchini grei, multicolori. Credem că exemplul singurei uscătorii de la parter trebuie neapărat urmat şi la celelalte etaje. În acest cămin, la poartă nu am găsit pe nimeni. Tovarăşa Elena Ifrim, administratorul blocului, vorba lui Caragiale, era, dar... lipsea cu desăvârşire. (Să i se fi terminat programul la ora 13 şi 30 de minute?) Aşadar, accesul în cămin era liber pentru absolut toată lumea. N-am găsit afişat nici un tabel cu componenţa comitetului de cămin, nici o gazetă de perete...
Izolaţia plafonului fiind căzută, când plouă se cunoaşte până la parter; doar bărcile mai lipsesc. La etajul unu, instalaţia electrică este improvizată, constituind un grav pericol. Firele de tensiune sunt scoase din zid, la înălţimea unui stat de om, iar legăturile sunt neizolate. În camere, aceleaşi reşouri care scot aceleaşi mirosuri de mâncare, aceleaşi grupuri sanitare defecte...
Înainte de a promite că vom reveni, o singură întrebare: să aibă chiar atât de multe necunoscute această "ecuaţie" a căminelor de nefamilişti încât să nu poată fi nerezolvată?
Ion Munteanu - Cuvântul Nou, nr. 5440 din 1989
Citește pe Antena3.ro
