Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Ideal, ideal, ca un zbor înalt"... Victor Socaciu vorbea (sau mai bine-zis cânta) despre libertate în plină Epocă de Aur!
În 1989, Victor Socaciu voia Libertate. Aşa se face că, în primăvara acelui an a compus melodia cu acelaşi titlu. Şi-a luat chitara-n mână şi inima-n dinţi şi s-a prezentat cu această piesă la Festivalul de la Mamaia. Era cunoscut, la fel ca şi acum, drept un exponent al folkului românesc, însă a simţit nevoia de libertate de exprimare. De a-şi arăta şi o altă latură artistică, dar şi ideea de a lansa un mesaj extrem de îndrăzneţ pentru perioada aceea: acela de a privi libertatea ca pe un ideal, care la un moment dat chiar va fi atins.
Cum de-a scăpat de cenzură, nici chiar artistul nu-şi dă seama. "Şi eu m-am mirat cum de-a reuşit să treacă de preselecţii şi selecţii acel cântec. Participam pentru prima dată la Festivalul de la Mamaia, la Secţiunea Creaţie. Am avut o mare surpriză când am aflat că piesa a fost acceptată. Am interpretat-o atunci în primă audiţie. Îmi amintesc că am fost singurul readus la rampă. A trebuit să vin din nou în scenă, fiindcă aplauzele nu se mai opreau", îşi aminteşte Victor Socaciu.
Care a fost secretul succesului? "Mesajul, cu siguranţă - susţine artistul. Acesta a fost punctul forte. Nu neapărat compoziţia sau acordurile. Cel mai important a fost mesajul. Nu am luat nici un premiu la ediţia cu pricina, dar ştiu sigur că a fost una dintre cele mai aplaudate piese", ne-a declarat cantautorul.
Iată piesa respectivă. Muzica şi versurile îi aparţin artistului. "Şovăind ne-am desprins dintr-un ev cromagnon, / Am trecut experienţe cu sclavi şi inchiziţii, / Omenirea tot urcă civilizator / Spre un sfânt ideal care e libertatea. // Mai sunt drumuri barate de fărădelegi, / Chiar popoare mai sunt subjugate absurd, / E puterea menită lanţuri să rupă / Şi nicicând să nu pună lacăte voinţei în om. // Refren: Libertatea e singurul bun / E a omului simplă avere / Dacă o viaţă avem pe Pământ / S-o trăim după libera vrere. / Libertatea nu o cerem nicicui / E întreagă în mâinile noastre / Libertate în fapt şi cuvânt / Idealul planetei albastre. // Ideal, ideal, ca un zbor înalt. // Pentru idoli se-nalţă atâtea statui / Sunt statui de concepte sub al lumii nesomn / Dar în inima mea strălucind ca un astru / Pe un soclu de dor, este el, liberul om. // Libertatea nu este o vorbă în vânt / Şi nicicum doar o simplă favoare în scris / E în sângele nostru credinţă şi vis / De-o vecie toţi ştim să iubim libertatea."
Conform regulilor de atunci, "Libertatea" lui Victor Socaciu ar fi trebuit să parcurgă un drum bine definit şi dinainte stabilit: trebuia să fie difuzată la radio imediat, aşa cum se întâmpla cu celelalte piese participante la festival. Însă "cei abilitaţi" au hotărât altceva. S-o facă uitată. Era o "ruşine" ca un astfel de text să scape cenzurii. "Chiar dacă nu se numărau printre premiante, toate cântecele erau difuzate pe unde scurte. Dintre toate compoziţiile însă, numai această piesă n-a mai fost auzită", spune folkistul. A fost aruncată într-un sertar şi n-a mai fost difuzată... până într-o zi. Până la data de 22 decembrie 1989. Aceasta a fost prima piesă ieşită în eter la Radiodifuziunea Română, în momentul în care a început Revoluţia.
