x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Comuniştii au fost "sabotaţi" la ultima manifestaţie oficială din istoria RSSM

0
07 Noi 2009 - 00:00


Printre oficialii Republicii So­cia­liste Sovietice Moldove­neşti (RSSM) care urmau să salute "oamenii muncii" de la tribună, s-a aflat şi Mircea Snegur. Despre parada care nu a mai avut loc de 7 noiembrie, a relatat în memoriile sale, publicate în Republica Moldova. Prezentăm în conti­nuare câteva pasaje.

Pe valul democratizării apăreau fel de fel de persoane nemul­ţumite, extremişti, manifestanţi de profesie care aveau mare satisfacţie de pe urma instigării oamenilor la nesupu­nere, la confrun­tare cu forţele de menţinere a ordinii publice. Acest fenomen îl recunoşteau, detestându-l, şi li­derii Frontului Popular, ori de câte ori erau puşi în situaţie să se îndreptăţească pentru diverse încălcări ale ordinii publice.

Aşa sau altfel, situaţia se în­rău­tă­ţea tot mai mult. În ziua de 7 no­iembrie 1989, urma să aibă loc tradiţionalele paradă militară şi demonstraţie a oamenilor mun­cii cu ocazia aniversării revoluţiei socialiste din octombrie 1917. În ajun revenisem din Brazilia, unde călătorisem în calitate de conducător al unei delegaţii a sovie­tului suprem al URSS. Mi s-a transmis că, înainte de înce­putul solemnităţilor, trebuie să salut coloana de demonstranţi din raionul Nistrean al capitalei (azi - pretura Ciocana) pentru a-i încuraja şi demonstra unitatea dintre partid şi popor. I-am găsit pe aceştia nu chiar veseli şi nu dispuşi de sărbătoare, dar indica­ţia lui V. Pşenicikov am îndepli­nit-o.

Apoi au avut loc nişte evenimente imprevizibile. În primul rând, organele miliţiei au dispersat coloana Frontului Popular, folosind metode inadecvate unei societăţi libere, democrate. Mulţi participanţi au fost reţinuţi, alţii bătuţi, ceea ce a stârnit un val de nemulţumire generală. Se inten­ţiona împiedicarea acestora de a ajunge în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceste evenimente aveau loc în zona concentrării teh­nicii militare pentru paradă, care aşa nu a mai avut loc din cauză că un grup de manifestanţi s-au culcat pe asfalt înaintea blindatelor. A fost unicul caz în URSS de zădărnicire a paradei tehnicii mi­litare.

Cei de la tribuna centrală eram in­formaţi în permanenţă despre si­tuaţie. Deciziile le luam din mers. Ministrul de Interne V. Vo­ro­nin a avut, până la urmă, o poziţie raţională pe care, perso­nal, am susţinut-o (erau şi unii în­fierbântaţi care cereau aplicarea unor măsuri drastice). Datorită faptului că s-a trecut peste emoţii şi s-au conştientizat posibilele con­secinţe în cazul continuării confruntării, s-a reuşit stabili­zarea provizorie a situaţiei. Co­loa­nele raioanelor din Chişinău au trecut rapid, sărbătoarea co­mu­nistă fiind compromisă. De fapt, aceasta a fost ultima manifestare festivă organizată de către au­torităţile comuniste şi sovietice. Ea s-a finalizat cu oprirea coloanei Frontului popular în faţa tribunei şi scandarea de lozinci împotriva conducerii republicii. Întrucât lo­zincile de veneau din ce în ce mai jignitoare, cei de la tribună au salutat asistenţa şi au plecat (cam aşa a procedat şi M.S. Gorbaciov în timpul unei manifestări de 1 mai la Moscova), ceea ce i-a revoltat şi mai mult pe demonstranţi. Lor le-ar fi făcut plăcere dacă mai rămâneam pentru a ne "chelfăni" din plin.
Mircea Snegur, Labirintul destinului. Memorii, Volumul I, Chişinău, Fundaţia "Draghiştea", 2007, p. 635-636
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de