Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Printre oficialii Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti (RSSM) care urmau să salute "oamenii muncii" de la tribună, s-a aflat şi Mircea Snegur. Despre parada care nu a mai avut loc de 7 noiembrie, a relatat în memoriile sale, publicate în Republica Moldova. Prezentăm în continuare câteva pasaje.
Pe valul democratizării apăreau fel de fel de persoane nemulţumite, extremişti, manifestanţi de profesie care aveau mare satisfacţie de pe urma instigării oamenilor la nesupunere, la confruntare cu forţele de menţinere a ordinii publice. Acest fenomen îl recunoşteau, detestându-l, şi liderii Frontului Popular, ori de câte ori erau puşi în situaţie să se îndreptăţească pentru diverse încălcări ale ordinii publice.
Aşa sau altfel, situaţia se înrăutăţea tot mai mult. În ziua de 7 noiembrie 1989, urma să aibă loc tradiţionalele paradă militară şi demonstraţie a oamenilor muncii cu ocazia aniversării revoluţiei socialiste din octombrie 1917. În ajun revenisem din Brazilia, unde călătorisem în calitate de conducător al unei delegaţii a sovietului suprem al URSS. Mi s-a transmis că, înainte de începutul solemnităţilor, trebuie să salut coloana de demonstranţi din raionul Nistrean al capitalei (azi - pretura Ciocana) pentru a-i încuraja şi demonstra unitatea dintre partid şi popor. I-am găsit pe aceştia nu chiar veseli şi nu dispuşi de sărbătoare, dar indicaţia lui V. Pşenicikov am îndeplinit-o.
Apoi au avut loc nişte evenimente imprevizibile. În primul rând, organele miliţiei au dispersat coloana Frontului Popular, folosind metode inadecvate unei societăţi libere, democrate. Mulţi participanţi au fost reţinuţi, alţii bătuţi, ceea ce a stârnit un val de nemulţumire generală. Se intenţiona împiedicarea acestora de a ajunge în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Aceste evenimente aveau loc în zona concentrării tehnicii militare pentru paradă, care aşa nu a mai avut loc din cauză că un grup de manifestanţi s-au culcat pe asfalt înaintea blindatelor. A fost unicul caz în URSS de zădărnicire a paradei tehnicii militare.
Cei de la tribuna centrală eram informaţi în permanenţă despre situaţie. Deciziile le luam din mers. Ministrul de Interne V. Voronin a avut, până la urmă, o poziţie raţională pe care, personal, am susţinut-o (erau şi unii înfierbântaţi care cereau aplicarea unor măsuri drastice). Datorită faptului că s-a trecut peste emoţii şi s-au conştientizat posibilele consecinţe în cazul continuării confruntării, s-a reuşit stabilizarea provizorie a situaţiei. Coloanele raioanelor din Chişinău au trecut rapid, sărbătoarea comunistă fiind compromisă. De fapt, aceasta a fost ultima manifestare festivă organizată de către autorităţile comuniste şi sovietice. Ea s-a finalizat cu oprirea coloanei Frontului popular în faţa tribunei şi scandarea de lozinci împotriva conducerii republicii. Întrucât lozincile de veneau din ce în ce mai jignitoare, cei de la tribună au salutat asistenţa şi au plecat (cam aşa a procedat şi M.S. Gorbaciov în timpul unei manifestări de 1 mai la Moscova), ceea ce i-a revoltat şi mai mult pe demonstranţi. Lor le-ar fi făcut plăcere dacă mai rămâneam pentru a ne "chelfăni" din plin.
Mircea Snegur, Labirintul destinului. Memorii, Volumul I, Chişinău, Fundaţia "Draghiştea", 2007, p. 635-636
Citește pe Antena3.ro
