"Copiii patriei visează un vis de aur"

Desene pe asfalt, concursuri de biciclete şi triciclete, dar şi mult meritata amandină, mâncată la cofetăria din oraş, alături de părinţi. Sub genericul "Eu m-am născut acolo unde brazii cântă" sau intonând cântecul pionieresc "Noi în anul 2000", elevii şi preşcolarii sărbătoreau la 1 Iunie 1989 Ziua Internaţională a Copilului.

Luna iunie era o lună a copilului, care începea la 1 şi se termina la 30, când se sărbătorea Ziua Învă­ţătorului. "La 1 iunie se organizau serbări în toate şco­lile şi grădiniţele, la cluburile şi palatele copiilor, la casele de cultură. Pe lângă poeziile despre copii, uneori, mai ales la serbările festive, organizate în cadru oficial, copiii recitau şi poezii prin care îşi exprimau dragostea faţă de ţară, faţă de partid", spune Vasile Molan, fost inspector în cadrul Ministerului Învă­ţă­mântului. 

Şoimii, ca şi pionierii, purtau uniformele specifice, călcate şi apretate de mămici. La 1 Iunie erau sărbătoriţi copiii de grădiniţă şi cei din clasele I-IV. Ei primeau diverse premii de Ziua Internaţională a Copilului, când se desfăşurau activităţi în curtea şcolii sau în centrul oraşului - de la cărţi la plastilină, acuarele pentru cei mai mici şi diplome pentru elevii mai mari.

Cornelia Jalbă a absolvit Şcoala Pedagogică în anul 1979 şi era educatoare la sfârşitul anului 1989. Acum este directoare la Grădiniţa nr. 166 din Sectorul 4 al Capitalei. În 1989, Ziua Internaţională a Copilului s-a sărbătorit ca în ultimii ani înainte de căderea comunismului, după cum îşi aminteşte educatoarea. Cu multe spectacole şi mai multe restricţii impuse educatorilor.

"În 1989, deja ni se cerea direct să introducem în programele spectacolelor festive cât mai multe poezii patriotice, adresate patriei şi con­ducătorului iubit", spune Cornelia Jalbă. Cu toate acestea, erau multe serbări de 1 Iunie în Bucureşti, iar cei mici se bucurau de toată atenţia pe care o primeau. Se organizau spectacole la nivel de sector, în fiecare grădiniţă şi în fiecare şcoală. Se recitau poezii, se cântau cântecele.

"Unele unităţi îşi permiteau să meargă şi în excursii. Pe atunci organizam excursii pe care le finanţa Primăria, care ne dădea şi bani de mâncare sau, în unele cazuri, chiar produse. Astfel că plecam din Bucureşti cu tăvi, oale şi găleţi după noi, cu ouă fierte şi alte lucruri." "Mergeam la Sinaia sau la Predeal, dar nu ratam niciodată monumente importante din istoria patriei, pe care trebuia să le arătăm copiilor."

Educatoarele care rămâneau în Capitală participau cu toţi şoimii patriei - copiii de grădiniţă şi cei din primii doi ani de şcoală - la concursuri de desene pe asfalt, unde aveau diverse teme, legate de multe ori de prietenia dintre popoare sau de legătura dintre copiii români şi cei din celelalte state comuniste. "Se mai organizau multe concursuri cu biciclete, iar la final nici un copil nu rămânea fără o diplomă. Eram foarte mult sprijiniţi de primării, primeam de fiecare dată scrisori de mulţumire, de apreciere pentru munca depusă", rememorează Cornelia Jalbă.

La sate, unde desene le făceau cu acuarele pe blocuri, cei mici nu ratau Ziua Internaţională a Copilului. Nicolae Filimon, învăţător în judeţul Suceava, spune că la ţară era mai greu să facă desene pe asfalt, din simplul motiv că la acea dată uliţele nu erau asfaltate. Învăţătorii şi educatorii se pregăteau însă din timp pentru celebrarea acestei zile. Ei aveau culegeri de poezii patriotice şi făceau diverse montaje din cântece şi poezii, pe care le repetau înainte de eveniment cu copiii.

"Ne adunam dimineaţa în curtea şcolii, un cadru didactic ţinea un discurs despre importanţa Zilei Internaţionale a Copilului şi apoi erau diverse întreceri, concursuri sportive, concursuri de ghicitori", spune învăţătorul Filimon. În jurul orei 11:00-12:00 se dădea comanda unităţii de pionieri şi se recitau poezii sau se intonau cântece despre "viaţa fericită a copiilor din România". "Două din­tre titlurile programelor pe care le-am făcut de 1 Iu­nie sunt «Eu m-am născut acolo unde brazii cântă» şi «Copiii României visează un vis de aur»." Deşi aveau denumiri pompoase, învăţă­torul spune că profesorii încercau să scape în programe cât mai puţine poezii comuniste.

De 1 Iunie se mergea şi la teatrul de păpuşi, după cum spune profesoara de istorie Adriana Dan, din Bacău. "Se oprea circulaţia în centrul oraşului, iar şoimii patriei şi pionierii ieşeau la desene pe asfalt. Temele preferate ale copiilor erau porumbeii păcii, florile, copacii, desenarea personajelor din poveşti." Cretă colorată se primea de la şcoală, iar dacă se termina nu era deloc greu să se facă o nouă apro­vizionare, pentru că se găsea la orice librărie. După desene, urma concursul de triciclete pentru aceiaşi micuţi. "Adevărata premiere era la cofetărie, unde copiii mergeau cu părinţii, mâncau câte o amandină şi beau Cico."