"Cu modestie, nişte întrebări deloc modeste"

Dacă ar fi să facem o prezentare a Festivalului de Film pentru Tineret de la Costineşti, folosind un limbaj de lemn demn de un articol scris sub oblăduirea unei ideologii comuniste, aceasta ar suna cam aşa: "o amplă manifestare cultural-educativă, înscrisă în cuprinzătorul Festival Naţional «Cântarea României» şi un bun prilej de întâlnire a artei ci­nematografice cu beneficiarii ei, de dialog între creatori şi public - Gala filmelor cu tematică pentru tineret, de la Costineşti, 28 iulie-6 august".

În ciuda mesajelor constipate pe care le transmiteau, în esenţă, organizatorii - "fiecare din titlurile se­lec­ţionate din ceea ce oferă deja tabloul cinematografic al verii constituie un argument educaţional şi artistic raportabil în programul ga­lei, la menirea ei, la tradiţia ce creşte de la an la an", la urma urmei, acest eveniment reprezenta cea mai im­portantă manifestare naţională de gen, iar în cadrul lui se treceau în revistă toate filmele importante au­to­h­tone rea­lizate de-a lungul unui an.

"Costineşti, staţiunea tineretului, cu frumosul şi încăpătorul său amfiteatru, în care au loc proiecţii până târziu, către şi chiar după miezul nopţii, cu Sala Polivalentă de la Hotelul «Forum», care func­ţio­nează şi ca un studio cinematogra­fic, cu staţia «Radio Vacanţa», ce am­plifi­că dialogurile creatorilor cu iubitorii celei de-a 7-a arte."

În 1989, printre vedetele peliculei româneşti care au fost prezentate la Costineşti s-au numărat "Maria şi marea", film regizat de Mircea Mu­re­şan, "Flori de gheaţă" al lui Anghel Mora, "Vacanţa cea mare" al lui Andrei Blaier, "O vară cu Mara" în regia lui George Cornea şi "De ce are vulpea coadă" al lui Cornel Diaconu.
Larg evantai de teme şi genuri.

Impresiile de-acum, legate de evenimentul de-atunci, nu sunt cri­tice, cum ne-am fi aşteptat, având în vedere caracterul închistat şi prea controlat al acelor vremuri. Cu toate acestea n-au lipsit nici micile observaţii. Iată ce-şi aminteşte regizorul Nicolae Mărgineanu despre Festivalul de Film pentru Tineret de la Costineşti.
"Proiecţiile se făceau la cinematograful în aer liber. Era un spaţiu extrem de încăpător şi totuşi uneori nu mai erau locuri nici în picioare. Desigur, intrarea era gratuită.

Fil­mele erau comentate şi deseori amendate în gura mare. Dacă nu le plăcea ceva, se auzeau vociferările studenţilor. Prin 1988, a fost chiar un incident destul de grav pentru vremea aceea: s-a proiectat un film do­cu­mentar despre Cânta­rea Româ­niei, cu realizările  socialiste, iar studenţii, la adăpostul întunericului, n-au înghiţit poves­tea şi au huiduit filmul. A fost scandal mare şi anchetă, dar din câte ştiu nu s-a aflat nimic. S-a zvonit doar că vor opri festivalul.

Conferinţele de presă erau cât se poate de neprotocolare, se făceau pe plajă, cu lumea aşezată pe nisip. De altfel, neprotocolare erau şi între­bările. Era o atmosferă degajată, de vacanţă. Foarte mulţi studenţi do­reau să pună întrebări şi nu păreau deloc stânjeniţi. Deseori, realizatorii şi actorii erau puşi în dificultate de a răspunde. Uneori însă, veneau şi personalităţi importante din viaţa culturală. Îmi amintesc cu emoţie de prezenţa lui Nichita Stănescu la conferinţa de presă a filmului «Ştefan Luchian». Ne-a pus «cu modestie niş­te întrebări deloc modeste». Apă­rea şi un ziar al festivalului, plin de poze, de caricaturi şi de glume. Era foarte gustat, când apărea ziarul pe plajă se răspândea ca pâinea caldă."

La rândul său, regizorul Stere Gulea îşi aminteşte cu plăcere de acest festival, prilej de socializare şi de a revedea buni prieteni.  "Inten­ţia acestui festival a fost, iniţial, adresată tinerilor cineaşti, având în vedere faptul că staţiunea în sine avea acest caracter. După un timp, însă, el a devenit singurul festival de cinema din România, fiind, astfel, o manifestare importantă. Pentru că, până la urmă, un anumit palmares sau o formă de reclamă era necesară chiar şi în sistemul respectiv, era ocazia de a vedea cam cum stau lucrurile în cinema în anul respectiv.

Anterior, se mai derulase un festival mai, hai să-i spunem, cu pretenţii, în staţiunea Mamaia, dar după câteva ediţii nu s-a mai ţinut. Era un festival care se voia mai important, şi nu era dedicat doar tineretului. Aşadar, sistân­du-se, Costineştiul i-a luat locul. Tocmai datorită atmosferei din staţiune, faptul că era în sezon estival, că majoritatea celor care îşi petreceau acolo vacanţa erau oameni tineri, toate astea adunate dădeau un aer mai dinamic, mai tineresc, mai degajat, iar discuţiile care se ţineau întotdeauna pe plajă erau destul de lejere.

Sigur că el, fiind într-un sistem ideologic destul de suprave­gheat, din când în când mai apăreau şi nedreptăţi, iar când spun asta mă refer la faptul că, uneori, filme care ar fi trebuit, în mod normal, să fie premiate, din considerente ideolo­gice, se intervenea şi ori nu erau premiate, ori li se dădeau premii mai puţin importante. Oricum, asta funcţiona în toate juriile din sistem.

Îmi amintesc cu plăcere şi de galele festivalului, care se făceau întotdeauna în prezenţa vedetelor, adică a actorilor, a realizatorilor filmelor prezentate aici. Pentru unii dintre noi, acest festival era o ocazie şi de a vedea marea, ceea ce era un lucru bun, era ocazia de a ne întâlni, de a ne cunoaşte. În orice caz, atunci nu se discuta foarte mult, aşa cum se întâmplă astăzi, despre diferenţa dintre generaţii.

E ade­vă­rat că, în majoritate, cei care erau mai vedete, dacă îi pot numi astfel, aceia care se aflau în prim-plan erau oamenii din generaţia mea, care la acea oră erau tineri, şi, prin urmare, filmele lor erau în vogă şi în atenţia tuturor. Pot să spun că îmi aduc aminte cu plăcere de anumite seri care se organizau atunci, pentru că le-am petrecut în compania unor colegi, într-o atmosferă foarte plă­cută, mai ales din prisma faptului că între noi deveneam cu toţii oameni simpli, foarte normali, lăsând la o parte statutul mai mare sau mai mic pe care îl aveau unii."