Când ambasadorii din toată lumea au venit la Palatul Consiliului de
Stat ca să-l felicite pe preşedintele Nicolae Ceauşescu cu ocazia
Anului Nou 1989, acesta a găsit prilejul de a se manifesta ca lider
global.
Preocupările preşedintelui României socialiste erau foarte vaste în politica internaţională, în pofida faptului că, în realitate, ţara noastră era tot mai izolată. În faţa şefilor misiunilor internaţionale, Nicolae Ceauşescu s-a arătat nemulţumit de ce s-a întâmplat pe Pământ în anul 1988 mai ales în direcţia dezarmării şi a atras atenţia că în spatele discuţiilor şi tratativelor în domeniu au continuat experienţele nucleare, "războiul stelelor" a intrat într-o nouă etapă, Cosmosul devenind tot mai militarizat, iar NATO s-a apucat să-şi perfecţioneze armele nucleare cu rază scurtă de acţiune.
Preşedintele României socialiste băgase de seamă că mişcarea aceasta a Alianţei Nord-Atlantice creştea de fapt de patru ori puterea de nimicire a armelor care înlocuiau rachetele distruse prin aplicarea Acordului sovieto-american. "Aceasta înseamnă, spunând lucrurilor pe nume, renunţând la orice iluzie deşartă, că se menţine încă pericolul unui nou război nuclear, care s-ar transforma, inevitabil, într-un holocaust nuclear la scară planetară", avertiza Nicolae Ceauşescu. Pentru aceasta, liderul din Carpaţi îi trimitea de urgenţă la tratative pe sovietici şi americani, care să conducă la încheierea în 1989 a unui acord între cele două puteri privind reducerea cu 50 la sută a armamentelor nucleare strategice şi începerea discuţiilor pentru reducerea până la 50 la sută a armamentelor convenţionale.
Gândurile paşnice ale conducătorului României socialiste se îndreptau şi spre suprimarea "bombei nucleare a săracului", arma chimică, însă, cum ţara noastră avea în dotare aşa ceva, a nuanţat lucrurile. "Nu dorim să rămânem la dispoziţia celor care au arme nucleare. Până la urmă, şi arma chimică poate fi o armă de descurajare pentru cei care nu au arme nucleare şi trebuie să înţelegem unitatea între lichidarea concomitentă a tuturor armelor de distrugere în masă, şi chimice, şi bacteriologice, şi nucleare", le-a spus diplomaţilor Nicolae Ceauşescu, punctând că prin eliminarea armelor de distrugere în masă se poate pune capăt politicii de şantaj, de ameninţare şi de forţă împotriva altor state.
Preşedintele României socialiste a luat la bani mărunţi şi economia mondială. În primul rând, s-a arătat nemulţumit că în anul precedent situaţia economică pe glob s-a înrăutăţit şi s-a accentuat discrepanţa dintre ţările bogate şi cele sărace. Mai mult, Nicolae Ceauşescu a atras atenţia că ţările sărace îi subvenţionează pe cei bogaţi, iar datoriile lor devin tot mai împovărătoare. Drept urmare, preşedintele de la Bucureşti cerea instaurarea unei noi ordini economice internaţionale, mai echitabile. "Este nevoie de noi relaţii economice internaţionale, este nevoie să se adopte măsuri hotărâte pentru o schimbare radicală a actualului sistem financiar, devenit o frână în calea progresului, un instrument de jaf în mâna statelor dezvoltate", le-a spus Nicolae Ceauşescu reprezentanţilor diplomatici din România. Acesta s-a mai arătat preocupat de rezolvarea problemelor stringente ale omenirii, şomajul, foametea, drogurile, violenţa, lipsa de locuinţe, situaţia tot mai grea a imigranţilor, a tineretului, a femeilor şi degradarea tot mai accentuată a echilibrului ecologic. În vreme ce în ţara noastră în case şi în şcoli era frig, alimentarele erau goale şi se stătea la cozi interminabile chiar şi pentru pâine, iar situaţia din orfelinate era dezastruoasă, Nicolae Ceauşescu le vorbea diplomaţilor în pilde şi atrăgea atenţia că pe planetă statisticile demonstrează că un milion de copii mor de foame, alte milioane nu au cu ce se hrăni şi trata medical, iar alte sute de milioane nu ştiu să scrie şi să citească.
Discursul lui Nicolae Ceauşescu în faţa ambasadorilor acreditaţi la Bucureşti reprezintă o sinteză a politicii externe pe care o ducea acesta în anul 1989. Preşedintele României socialiste ducea o bătălie aprigă cu armele atomice, iar pentru aceasta dezvoltase chiar un "Program românesc de dezarmare", ce-şi propunea lichidarea arsenalelor de acest tip până în anul 2000, pe etape. Nicolae Ceauşescu dorea ca experienţele nucleare să fie interzise, la fel şi dezvoltarea de noi tehnologii de arme de distrugere în masă, iar spaţiul cosmic să fie demilitarizat. De asemenea, voia ca bugetele pentru apărare ale ţărilor lumii să se reducă, inclusiv prin decizii unila-terale şi care să devină exemplu de urmat, iar ca o consecinţă şi efectivele armate şi armamentele convenţionale să fie înjumătăţite.
Mai departe, secretarul general al Partidului Comunist Român visa ca prin intermediul ONU, pe care îl vedea întărit, zona Balcanilor, dar şi alte zone din lume, să fie lipsite de arme nucleare şi chimice. Încă din 1982, din iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu şi a diplomaţiei româneşti, Adunarea Generală a ONU a adoptat "Declaraţia privind reglementarea paşnică a diferendelor internaţionale".
În ceea ce priveşte chestiunile economiei mondiale, şi în acest domeniu, sub stricta îndrumare a lui Nicolae Ceauşescu, s-a elaborat un program românesc de lichidare a subdezvoltării şi de făurire a unei noi ordini economice internaţionale. Acest program propunea sporirea eforturilor proprii ale ţărilor în curs de dezvoltare pentru a-şi pune mai eficient în valoare resursele de care dispun. Un alt punct al programului avea în vedere soluţionarea globală, politico-economică, a problemei datoriilor externe ale ţărilor în curs de dezvoltare.
Nici mai mult, nici mai puţin, Nicolae Ceauşescu avea de gând să schimbe sistemul financiar internaţional cu unul bazat pe echitate, egalitate şi justiţie şi, totodată, cerea înlăturarea protecţionismului şi liberalizarea schimburilor economice dintre state, precum şi eliminarea oricăror tipuri de presiuni şi condiţionări politice în comerţul internaţional. În acest sens, de la vârful României socialiste se impulsiona convocarea unei conferinţe speciale în cadrul ONU, cu participarea atât a statelor dezvoltate, cât şi a celor în curs de dezvoltare pentru soluţionarea acestor probleme.
Toată această viziune reprezenta în realitate "represalii" faţă de instituţiile financiare internaţionale. În zona diplomaţiei economice internaţionale, la mijlocul anilor '80, Nicolae Ceauşescu a luat decizia de a rupe colaborarea cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional supărându-se pe cele două instituţii internaţionale că n-au privit cu ochi buni rambursarea anticipată a datoriei externe. Culmea este că intrarea în relaţie cu organismele financiare respective se făcuse cu mari eforturi şi după o serie de negocieri secrete, iar între 1972-1980 România beneficiase de credite în valoare de aproape şase miliarde de dolari. Aceşti bani au fost extrem de folositori în industrializarea din acei ani. Încetarea relaţiei cu FMI şi Banca Mondială a făcut ca România socialistă să fie tot mai puţin credibilă pe plan internaţional.
O altă direcţie majoră a politicii externe conduse de Nicolae Ceauşesu era "edificarea securităţii trainice şi dezvoltarea colaborării rodnice pe continentul european". Pe aceeaşi linie a dezarmării, România socialistă milita pentru începerea de negocieri directe dintre statele participante la Tratatul de la Varşovia şi la Alianţa Nord-Atlantică pentru reducerea armamentelor, inclusiv a celor convenţionale, de la Urali şi până la Oceanul Atlantic. Pentru a transforma Europa într-un continent al păcii, diplomaţia românească prezentase la reuniunea general-europeană de la Viena o serie de propuneri, precum organizarea unei conferinţe privind dezvoltarea colaborării economice şi a cooperării în producţie pe continent, iniţierea şi găzduirea la Bucureşti a unei conferinţe în problemele cooperării tehnico-ştiinţifice şi organizarea unei reuniuni care să convină în problema protecţiei mediului.
Agenda elaborată în capitala ţării noastre nu a fost luată în seamă în mediul european, Documentul final al Reuniunii Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) emis la 15 ianuarie 1989 neconţinând propunerile României socialiste. Aşadar, în 1989 Nicolae Ceauşescu, în ciuda zbaterilor sale cu vocaţie mondială, nu mai conta. România socialistă se afla în beznă.
În ciuda zbaterilor de vocaţie mondială ale liderului de la Bucureşti, vocea României socialiste se auzea din ce în ce mai slab ● Foto: Arhivele Naţionale
Citește pe Antena3.ro