Directorul ITRIT Constanţa "fenta" audienţele

Cum decurg şi cum sunt organizate audienţele? Ne-am pus această întrebare şi în postura cetăţeanului care solicită un astfel de dialog. Am făcut, timp de mai multe zile, un test, trecând pragul unor unităţi care, prin natura activităţii, poartă un frecvent dialog cu cetăţeanul.

Marţi, 7 martie, la ora 10, la sediul ITRIT Constanţa audienţele le acorda directorul întreprinderii, tovarăşul ing. Marius Săndulescu. Dar primirile le face secretara acestuia. Întrebăm dacă putem intra la audienţă şi ni se spune că nu, să mai aşteptăm fiindcă tovarăşul director este ocupat. Aşteptăm pe hol circa 20 de minute şi revenim. De data aceasta, ne declinăm funcţia şi intrăm fără oprelişte. În acea zi, fuseseră primite în audienţă trei pesoane. În două cazuri cererile au fost avizate favorabil, în altul solicitarea a fost respinsă. Ni se explică şi de ce. În temeiul legii. Cerem registrul de audienţe şi constatăm că nu toţi cei ce vin la ITRIT cu o problemă ori alta sunt nominalizaţi aşa cum prevăd şi instrucţiunile, existând în această direcţie o aproximaţie. Cele mai multe se referă la modul defectuos în care unii lucrători de la ITRIT îşi îndeplinesc sarcinile de serviciu. Aşadar, bine doar pe jumătate.

Dacă aşa stau faptele la ITRIT, unde dialogul dintre cetăţeni şi conducător mai poate şi trebuie îmbunătăţit, să vedem care este situaţia la unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti. Am luat acest sector cunoscând faptul că, prin natura activităţii lor, cooperativele intră într-un permanent dialog cu cetăţeanul, peste 30 la sută din plan fiind realizat prin prestări către populaţie.

Marţi, 14 martie, la ora 15:20 urcăm scările Cooperativei "Victoria" pentru a vedea cum se desfăşoară audienţele în condiţiile în care aflasem că, în acea zi, sarcina revenea tovarăşului vicepreşedinte, ing. Gheorghe Butcaru. O primă surpriză. Totul este vraişte, nimic organizat, iar vicepreşedintele se află la o şedinţă. Evident, şi şedinţele sunt necesare, prezenţa tovarăşului Butcaru, obligatorie, dar în astfel de situaţie dialogul cu cetăţeanul nu trebuia în nici un caz întrerupt, o altă persoană din conducere având obligaţia să-l suplinească. Facem această observaţie ofiţerului de serviciu, ing. Dumitru Zelca care (acesta este un alt aspect) preluase serviciul formal, fără să consemneze aceasta în registru.

La Cooperativa "Constructorul" audienţele trebuiau ţinute de preşedintele acesteia, tovarăşul Vasile Ştefan. Şi aici întâlnim doar secretara preşedintelui, tovarăşa Atena Răileanu, care ne spune că, în acea zi, audienţele pe care trebuia să le ţină preşedintele au fost preluate de ofiţerul de serviciu, tovarăşa Maria Băiceanu, pe care o putem găsi în alt birou, la producţie. Ce face cetăţeanul în această situaţie? Firesc, îşi îndreaptă paşii spre forul tutelar al celor două cooperative. Aşa am făcut şi noi şi, la ora 16:00 eram la sediul UJCM unde ziua de audienţe revenea tovarăşei vicepreşedinte Florica Popescu. Batem la uşa pe care scrie "Secretariat", unde suntem întrebaţi ce dorim. Ne substituim cetăţeanului venit în audienţă la tovarăşa vicepreşedintă. Ni se răspunde că astăzi tovarăşa Popescu este absentă, dar că putem să spunem ce dorim! Evident, nu asta căutăm, un dialog cu un om al muncii care nu ne poate rezolva o problemă ce cade în competenţa conducerii unităţii. Întrebăm dacă este cineva din conducerea UJCM şi ni se răspunde că este prezent tovarăşul preşedinte, dar este ocupat. Insistăm, fără prea mare folos! Abia când ne declinăm funcţia lucrurile se limpezesc şi suntem invitaţi în cabinetul tovarăşului preşedinte. Cum decurg audienţele la UJCM? Pentru a ni se răspunde la această întrebare, ni se oferă registrul de audienţe. Cu o zi în urmă, pe data de 13 martie, tovarăşul preşedinte, Ion Pârlea, primise opt persoane. Cererile au fost ascultate, căutându-se rezolvări în temeiul legii, aşa cum s-a procedat şi în cazul lui Panait Chiparu, dar şi în cele ale cetăţenilor Maria Olteanu, Ion Niţă, Elena Istrate, Gheorghe Cicîrc. Evident, bine, şi nu punem la îndoială că la UJCM Constanţa există preocupare pentru soluţionarea legală a cererilor, sesizărilor şi reclamaţiilor oamenilor muncii, dar la audienţa din 14 martie dialogul dintre cetăţean şi conducere s-a scurticircuitat, şi aceasta nu din vina cetăţeanului.
Audienţele, acest dialog permanent, ce trebuie să existe între cetăţean şi întreprinderile şi instituţiile cu care vine în contact, au reglementări clare, precizări asupra sarcinilor ce revin atât unităţilor, cât şi celor numiţi prin decizie să le acorde. De aceea, orice abatere de la acestea impietează nu numai asupra relaţiilor cu oamenii muncii veniţi în audienţă, ci şi asupra activităţii unităţii, deoarece în acest dialog, câştigul nu poate fi decât reciproc, numeroasele propuneri şi sesizări ale cetăţenilor contribuind la îmbunătăţirea continuă a activităţii unităţilor.
Liviu BRUCKNER, Teodor GUŢU
Dobrogea nouă, jud. Constanţa, nr. 12598 din 1989


Magazinul de legume-fructe din satul Ilişeşti (aparţinând, pe vremea când s-au petrecut cele la care ne vom referi, de ILF Suceava) este tutelat acum de ICSLF. Dar, indiferent de tutelă, faptele sunt fapte. Firma magazinului era din tablă şi preciza tutorele oficial, însă, dincolo de ea şi... neoficial, gestiunea se făcea în familia lui Gheorghe Ungureanu, încadrat cu acte în regulă. Aşa de bine se făcea, încât în timp de circa un an ea a fost marcată de o lipsă în valoare... de 193.805 lei. S-a întâmplat că gestionarul păgubos s-a îmbolnăvit. S-a hotărât să meargă să se trateze şi, mai întâi, şi-a chemat fiica, pe nume Maria-Magdalena Ungureanu. A mângâiat-o şi i-a spus cu glas duios şi grijuliu de părinte: "În locul meu - eu fiind gestionar de drept - cu înţelegere tacită de la conducere te las pe tine. Ai grijă, această gestiune e cam şubredă, bolnavă. Refă-o, trateaz-o, să nu cadă... la pământ. Pot să am încredere?" "Mersi, tată, cu bine! Lasă gestiunea pe mine, eu o ţin şi o lecuiesc..."
A preluat tânăra magazinul, s-a făcut că se uită prin scripte şi prin depozit, s-a jucat de-a comerţul şi, aflând că tatăl său cauzase prin neglijenţă o pagubă de 39.260,65 lei, s-a gândit că nu se cădea să încalce tradiţia din familie. Dacă tot era vorba de risipă din averea colectivă, măcar s-o facă şi ea cu ceva folos pentru avuţia proprie. Încetul cu încetul, a delapidat din gestiune mărfuri şi bani în valoare de peste 18.000 lei, delicat, dar fără mănuşi, că doar nu spărgea casa de bani, ci o descuia când voia.
Victor MICU
Zori noi, jud. Suceava, nr. 12287 din 1989