După 20 de ani: reşedinţa lui Ceauşescu – "proprietate privată"

În vara lui '89, Neptunul era cea mai selectă staţiune turistică a României. De la jumătatea falezei, plimbarea îţi era însă barată de miliţieni: acolo se afla "reşedinţa lui Ceauşescu".

Interzis îţi este şi acum accesul pe plaja şi în incinta reşedinţei. Paznicii - cu post la vedere - sunt mai mulţi ca în anii '80. Zeci de tăbliţe puse pe gardul împrejmuitor te avertizează că reşedinţa fostului dictator e "proprietate privată".


PERLA LITORALULUI ROMÂNESC
Staţiunea Neptun s-a dat în folosinţă în 1964. În absenţa unui ghid al Li­to­ralului care să ofere şi alte date decât hărţi şi oferte turistice actuale, men­ţio­năm că "epocii Dej" îi aparţine pro­gra­mul de amenajare a ţărmului ro­mâ­nesc al Mării Negre ca "bază de odih­nă şi tratament pentru oamenii mun­cii".

Conform statisticilor oficia­le, litoralul modernizat a găzduit în 1964 şi 180.000 de turişti străini (din care 10.000 de scandinavi şi 30.000 de vest-germani). Sindicatele din ţările fră­ţeşti fără ieşire la mări însorite în­che­iau contracte cu oficiile de turism ro­­mâneşti. Iar pentru turiştii capita­lişti, sejurul pe malul românesc al Mă­rii Negre era ieftin, liniştit şi... exotic!

Noile staţiuni Neptun, Saturn, Jupiter, Olimp se aflau în anii '80 în topul destinaţiilor de concediu prin sindicat sau ONT. Dintre acestea, Neptunul se voia a fi perla Litoralului românesc. Când Ceauşescu ajunsese la putere, partea destinată turiştilor era gata terminată. La Neptun se proiectaseră însă un complex rezidenţial pentru liderii vremii şi amenajări speciale pentru scriitori şi activiştii de partid.

Mai puţin dotate şi confortabile decât casa de odihnă şi creaţie a scriitorilor, hotelurile Arad, Craiova, Slatina erau destinate activului de partid: de la secretarii doi de judeţ până la primari de comune şi ziarişti. Etaje întregi din amintitele hoteluri se menţin şi acum neschimbate. În 1989, o cameră de concediu la hotelul partidului era cu nimic dife­rită confortului standard dintr-un hotel de două sau trei stele.  

Activiştii înalţi şi directorii de centrale - echivalaţi în listele din vremea lui Stalin ca "nomenklatura 1" (funcţii de partid) şi "nomenklatura 2" (funcţii eco­nomice şi administrative) - erau găzduiţi în vilele de protocol din îm­prejurimile reşedinţei lui Ceauşescu. De zona aceasta, împrejmuită cu gard de fier şi ascunsă privirilor printr-un zid înalt de verdeaţă, nu se apropia nimeni. Pe la jumătatea falezei Neptun patrulau miliţienii întruna.

Lux ţipător, marmură multă, băi şi săli de masaj impozante - astfel mi-a descris, cu ani în urmă, Alexandru Bârlădeanu vilele construite pentru cuplul Ceauşescu, secretarii CC şi capii guvernului României. Ceauşescu s-a grăbit să termine complexul început sub Gheorghiu-Dej şi să-şi adune curtea, sub control, toată vara. Demnitarii care mai ţineau la intimitate nu s-au bucurat.
Cu excepţia titularilor, înalţilor invitaţi, personalului administrativ, de pază şi protecţie nu-i era aprobat nimănui accesul în reşedinţa lui Ceauşescu.
După scurtul intermezzo "revoluţionar" de la finele lui '89, reşedinţa a fost din nou zăvorâtă.
DUPĂ GOSPODĂRIA DE PARTID URMEAZĂ RAPPS
Ca toate celelalte case de protocol destinate cuplului Ceauşescu, şi reşedinţa prezidenţială de vară Neptun fu­sese în administrarea gospodăriei de partid. Simultan soţilor Ceauşescu şi partidului comunist şi-a dat duhul  şi vasta antrepriză economică ramificată în toate judeţele. Castelele, vilele şi conacele, conservate în aşteptarea Ceauşeştilor, au trecut în administrarea nou-înfiinţatei Regii Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat (RAPPS). În timp, unele au fost vândute, iar altele recuperate de foşti proprietari.

Ceauşeştii au fost executaţi, gospodăria de partid s-a desfiinţat, comunismul a fost condamnat, dar istoria reşedinţei prezidenţiale de vară de la Neptun pare netulburată. Din când în când, românii află de la ştiri că preşedintele lor a plecat  la reşedinţa prezidenţială de vară: că se odihneşte în familie şi cu prieteni, că face chefuri sau înţelegeri de taină ori se-ntreţine  cu oaspeţi oficiali.

Curioşii de istorie veniţi la Neptun vor observa aceleaşi gratii de fier. S-a înălţat, în ani, şi zidul viu de verdeaţă. Zeci de tăbliţe lipite pe împrejmuirea şi porţile fostei "reşedinţe a lui Ceauşescu" te anunţă însă acum că treci pe lângă o "proprietate privată". Fotografiatul şi intrarea interzisă fără acordul RAPPS, ne-au avertizat şi paznicii ei, ofiţeri SPP.        

Dacă plaja şi vilele familiei Ceauşescu s-au "privatizat" în uzajul actualei instituţii prezidenţiale, biroul de lucru al "odiosului" şi spaţiile destinate şedinţelor, întâlnirilor şi recepţiilor oficiale au fost introduse în circuitul turistic de către RAPPS prin Complexul Ambasador Lux.
"Haideţi să vedeţi biroul lui Ceauşescu!" - îi ispitesc ospătarii Restaurantului Ambasador, la stradă, pe trecători.


"LA MASA ACEASTA, NEA NICU A STAT CU REAGAN ŞI NIXON..."
Aşa ne-a preluat şi ghidat ospătarul Bogdan Pelmuş. Do­cumentat, binevoitor şi simpatic, ne-a făcut turul sălilor de lucru şi festivităţi din vremea lui Ceauşescu. Dar el, prin '89, îi ştia de eroi pe Lolek şi Bolek!

Grădinile exterioare şi interioare, holul prin care se făceau primirile oficiale, salonul "Anotimpuri" (unde se ţineau şi şedinţele CPEx la mare), sala de recepţie, sala de dineu oficial, cabinetul de lucru, salonul oval... Ame­najările şi designul interior surprind prin ceea ce te-ai aştepta mai puţin după poveştile postdecembriste: echilibru şi... bun gust!

Tablourile şi obiectele decorative (de mare valoare artistică - seria de tapiserii "Anotimpuri" din sala de şedinţe şi ansamblul ceramic "Cloşca cu puii de aur" încastrat în peretele sălii de dineu) sunt creaţiile unor talentaţi plasticieni români. Cu excepţia unor covoare, obiecte de mobilier şi casnice dăruite fa­miliei prezidenţiale de înalţi oaspeţi străini, indicaţia de a utiliza exclusiv produse româneşti a fost respectată. Cu travertin de Viştea au fost pavate suprafeţe exterioare, covoarele s-au confecţionat la Cisnădie, perdelele la Paşcani, vesela de porţelan  la Cluj, iar mobilierul a fost executat la fabrica de profil a gospodăriei de partid... Surprinzător de sobru e chiar şi biroul celui care-a inventat funcţia de preşedinte al României.
"La masa aceasta unde nea Nicu a stat, printre alţii, cu Reagan şi Nixon, poţi să comanzi acum cina sau prânzul!", ne-a prezentat, la sfârşit, Bogdan Pelmuş salonul oval.