Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nicolae Ceauşescu a utilizat toate resursele materiale disponibile pentru achitarea datoriei externe a ţării, în mod anticipat şi integral. În acest scop, liderul PCR a apelat şi la exporturi masive de armament, muniţie şi tehnică de luptă, fabricate în România.
Deşi URSS a impus încă de la începutul anilor '70 noi reguli, restrictive, în privinţa acordării licenţelor de fabricaţie pentru produsele speciale, autorităţile române au continuat producţia proprie de armament, muniţii şi tehnică de luptă, după modele sovietice, cu acordul Moscovei. O parte dintre acestea au fost trimise în ţările din Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Altele au ajuns în diferite state din Asia şi Africa. De exemplu, în acordul încheiat la 16 martie 1972 împreună cu reprezentanţii Guvernului Republicii Democrate Vietnam, s-a prevăzut livrarea de către partea română a 1.000 de aruncătoare de grenade antitanc RPG-7. 500 de puşti-mitralieră RPK şi 150 de puşti-mitralieră RPD cal. 7,62 mm, 8.000 de pistoale-mitralieră AKM, 6.000 de lovituri pentru RPG-2.150 de autocamioane SR-114, 30 de autobasculante de 5 tone, 20 de buldozere cu tractor S-650, 20 de autoturisme de teren M-461, 200 de bărci pneumatice, precum şi echipament complet pentru un regiment de construcţie mecanizată de drumuri - 8 betoniere, 4 trailere cu tractor U-651, 3 automacarale, 5 grupuri motocompresor, 10 buldozere cu tractor S-1300 şi scarificator, 10 rulouri compresor şi 3 concasoare.
La 4 mai 1972, Tudor Zamfira, ambasadorul României la Hanoi, a fost informat de Hoang Van Tien, viceministru al Afacerilor Externe, despre faptul că Guvernul nord-vietnamez dorea urgentarea livrărilor de echipamente militare prevăzute în acordul încheiat în martie 1972.
Autorităţile române au analizat solicitarea respectivă şi au aprobat expedierea materialelor în cursul lunilor mai şi iunie 1972. Excepţie au făcut cele 50 de bărci pneumatice, puştile-mitralieră RPK, buldozerele şi anumite utilaje prevăzute pentru regimentul de construcţie mecanizată de drumuri, care urmau să ajungă în Vietnam până la sfârşitul anului 1972.
De asemenea, la 4 mai 1972, Hoang Van Tien a comunicat lui Tudor Zamfira faptul că autorităţile nord-vietnameze aveau nevoie de un ajutor suplimentar din partea României, deoarece "desfăşurarea în continuare a războiului necesită eforturi sporite". Pe lista înmânată ambasadorului român erau menţionate "produse economice şi de tehnică militară, care au fost evaluate la o sumă totală de 3,9 mil. de ruble, din care produse economice în valoare de circa 1,1 mil. ruble şi tehnică militară în valoare de circa 2,8 mil. de ruble".
Autorităţile de la Bucureşti au analizat cererea respectivă şi au fost de acord să livreze o parte din mărfurile solicitate, în valoare totală de 400.000 de ruble: opt autoateliere mobile de reparaţii auto, 50 autocamioane SR-114, 10 buldozere pe tractor S-651, şapte excavatoare de 0,4 m.c., cinci tone de glucoză injectabilă, cinci tone de granule de polietilenă, precum şi conductori electrici în valoare de 50.000 de ruble.
Deoarece posibilităţile autorităţilor române de acordare a unor ajutoare nerambursabile erau mai mici decât solicitările Republicii Democrate Vietnam, guvernul de la Hanoi a fost nevoit să apeleze la alte state pentru a primi produsele pe care România nu le avea disponibile: 50 camioane, 13 excavatoare, 10 buldozere, 12 autoateliere auto, 300 tone de electrozi de sudură, 15 tone de glucoză injectabilă, 15 tone de granule de polietilenă, cinci tone de bicarbonat de potasiu şi conductori electrici în valoare de 150.000 de ruble.
Un alt exemplu este cel referitor la un posibil export de armament românesc în Tanzania. Astfel, la 29 septembrie 1972, Ion Drânceanu s-a întâlnit la Dar es Salaam cu Edward Sakoine. Cu acel prilej, ministrul tanzanian al Apărării a solicitat un ajutor militar nerambursabil din partea României - 120 de mitraliere cal. 14,5 mm şi tunuri antiaeriene calibru 37 mm. În prima urgenţă, Edward Sakoine dorea "60 de tunuri, din care 12 de 37 mm pentru Dar es Salaam şi alte oraşe". Ambasadorul României în Tanzania a trimis în aceeaşi zi o telegramă la Bucureşti, pentru a-l informa pe Nicolae Ceauşescu despre solicitarea ministrului tanzanian. În şedinţa de la 9 octombrie 1972, membrii Prezidiului Permanent al CC al PCR au hotărât următoarele: "Ministerul Forţelor Armate împreună cu Secţia pentru controlul muncii la MFA, MI şi Justiţie va analiza şi prezenta propuneri cu privire la posibilităţile de satisfacere a cererilor Tanzaniei şi Pakistanului privind acordarea unor ajutoare militare."
Şase luni mai târziu, în şedinţa Prezidiului Permanent al CC al PCR de la 12 martie 1973, s-a aprobat propunerea elaborată în comun de Ştefan Andrei şi Ion Dincă, privind acordarea în anul 1973 a unui ajutor nerambursabil "Mişcării Populare pentru Eliberarea Angolei" (8,3 milioane lei). Un ajutor similar, în valoare de 6,6 milioane lei, fusese acordat în anul 1972 şi a constat din armament, muniţii şi echipament militar (5 milioane lei) şi produse economice (1,6 milioane lei). În martie 1973, autorităţile de la Bucureşti au aprobat ca partea militară a ajutorului respectiv (6,3 milioane lei) să fie alcătuită din 200 de pistoale-mitralieră AK-47, 100 de puşti semiautomate cal. 7,62 (cu lunetă), 10 puşti-mitralieră RPD cal. 7,62 mm, 20 de aruncătoare de grenade antitanc RPG-7, cinci goniometre-busolă PAB-2 A, 240.000 de cartuşe cal. 7,62 pentru AKM, 160.000 de cartuşe cal. 7,62 pentru puştile-mitralieră şi puştile cu lunetă, 1.600 de lovituri pentru RPG-7, 1 500 de grenade defensive, 1.000 de grenade ofensive, 200 de mine antitanc, 500 de mine antiinfanterie, 5.000 de perechi de ciorapi, câte 2.500 de uniforme, perechi de bocanci, şepci, pături, saci de campanie şi centuri, câte 100 de binocluri şi busole, trei autocamioane ROMAN Diesel şi trei remorci.
Ajutorul economic acordat de România, în luna martie 1973, "Mişcării Populare pentru Eliberarea Angolei" a fost în valoare de 2 milioane de lei şi a constat din produse alimentare (30%), confecţii şi ţesături (30%), medicamente (20%), pături de molton (3,5%), maşini de cusut cu piese de rezervă (1,5%), rechizite şcolare, veselă şi furnituri de croitorie. Toate produsele au fost livrate în anii 1973-1974.
Un document din epocă, aflat în prezent la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR - Cancelarie, dosar 1/1989, fila 34, ne dezvăluie faptul că autorităţile române aveau după 15 ani, la data de 31 decembrie 1988, în stocuri constituite pentru export, un număr de 3.200 de rachete antitanc dirijate "Maliutka" (în valoare de 16,1 milioane de dolari), 102 piese de artilerie de diferite calibre (12 milioane de dolari), 2.552 de aruncătoare de grenade antitanc (3,8 milioane de dolari), 883 de mitraliere antiaeriene MR-2 şi MR-4 (15,6 de milioane de dolari), 367.190 lovituri de artilerie (102 milioane de dolari), precum şi alte tipuri de muniţie. Valoarea totală a produselor speciale pregătite de România pentru a fi vândute în străinătate era de circa 207 milioane de dolari. Aproximativ 71% din suma respectivă constituia contravaloarea muniţiilor ce urmau să fie exportate la începutul anului 1989 (147,6 milioane de dolari).
I. Produse executate pe bază de contracte condiţionate de ţiţei
Mitraliere a.a. şi cartuşe cal. 14,5 mm - 2.711 (mii dolari - n.r.)
II. Produse executate în baza Hotărârii nr. 00398/18 februarie 1988
Tunuri cal. 30, 100 şi 152 mm, tractate - 102 bucăţi - 12.152 (mii dolari - n.r.)
Mitraliere a.a. cal. 14,5 mm, cu 2 şi 4 ţevi, tractate - 883 bucăţi - 15.611 (mii dolari - n.r.)
Aruncătoare de grenade a.t. portative şi pe afet - 2.552 bucăţi - 3.858 (mii dolari - n.r.)
Armament de infanterie (pistoale, puşti şi mitraliere) - 46.036 bucăţi - 7.786 (mii dolari - n.r.)
Lovituri de artilerie (cal. 57, 100, 122, 130 şi 152 mm) - 367.190 bucăţi - 102.020 (mii dolari - n.r.)
Lovituri pentru aruncătoare de grenade (cal. 57, 73, 82 şi 120 mm) - 175.514 bucăţi - 14.611 (mii
dolari - n.r.)
Cartuşe cal. 14,5 mm pentru mitraliere antiaeriene - 20.613 mii bucăţi - 26.218 (mii dolari - n.r.)
Cartuşe cal. 7,62 mm pentru armamentul de infanterie - 47.664 mii bucăţi - 2.957 (mii dolari - n.r.)
Grenade de mână ofensive şi defensive - 100.000 bucăţi - 437 (mii dolari - n.r.)
Rachete a.t. cu dirijare semiautomată 9M14P - 3.200 bucăţi - 16.158 (mii dolari - n.r.)
Bombe de aviaţie (100, 250 şi 500 kg) - 2.400 bucăţi - 1.423 (mii dolari - n.r.)
TOTAL: 204.230 (mii dolari - n.r.)
TOTAL GENERAL: 206.941 (mii dolari - n.r.)
