Gorbaciov a întârziat un ceas şi a refuzat maşina lui Ceauşescu

În 1989, până la Congresul al XIV-lea, generalul (r) Constantin Olteanu a fost secretar al CC pe pro­bleme de propagandă. După Congres şi-a menţinut funcţia de secretar al CC, dar în coordonarea re­la­ţiilor internaţionale. În cadrul protocolului întâlnirii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al Tratatatului de la Varşovia din 7-8 iulie 1989, Constantin Olteanu a fost desemnat să-l însoţească, în calitate de re­pre­zentant al gazdelor, pe se­cretarul CC al PCUS, Mihail Gorbaciov.

Oficial, consfătuirea s-a soldat cu adoptarea documentului „Pentru o Europă a stabilităţii şi în securitate, fără arme nucleare şi chimice, pentru reducerea substanţială a forţelor armate, armamentelor şi cheltuielilor militare".

Reproducem în cele ce urmează câteva dintre amintirile generalului Olteanu despre culisele relaţiilor dintre Ceauşescu şi Gorbaciov la Bucureşti în vara lui 1989. Subtitlurile relatării ne aparţin.

ELENA N-A ÎNTÂMPINAT-O PE RAISA
În iulie 1989, la 8 iulie mai exact, a avut loc la Bucureşti şedinţa Co­mi­te­tului Politic Consultativ al Tratatu­lui de la Varşovia. Şedinţa avea loc anual şi în ordinea alfabetului chiri­lic, aşa cum se întâmpla şi cu şe­din­ţele altor structuri politice sau mi­litare ale Tratatului de la Varşovia.
Gorbaciov şi cu Raisa erau în Republica Federală a Germaniei.

Trebuiau să vină de acolo la 7 iulie. Noi aşteptam la aeroport. Pentru asemenea împrejurări se stabilea pentru fiecare delegaţie care venea câte un membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR care să o însoţească la reşedinţa care era destinată, a doua zi să îi ia de acolo şi să îi conducă unde se desfăşura activitatea. Pentru Gorbaciov am fost desemnat eu.

La aeroport, ceilalţi care aveau de aşteptat au venit şi-au plecat. Gorbaciov s-a lăsat aşteptat. A întârziat mai mult de o oră faţă de grafic. Cred că intenţionat. Sigur, asta îl priveşte. Cu Nicolae Ceauşescu, ambasadorul sovietic la Bucureşti, Tiajelnikov, şi alte oficialităţi îl aşteptam pe terasa Aeroportului Otopeni.

A coborât cu Raisa, dar Elena Ceauşescu nu era! Atunci s-a creat începutul asimetriei din acest punct de vedere protocolar. După ce a fost întâmpinat la scara avionului de Ceauşescu, Gorbaciov a trebuit să treacă în revistă garda de onoare. Raisa cu cei de la ambasadă s-au îndepărtat. Nu s-a pus întrebarea, sau n-am fost eu de faţă, de ce n-a fost întâmpinată de soţia gazdei.

FIECARE CU MAŞINA LUI
Problema a început după aceea, la deplasarea în oraş. Gorbaciov a spus: „În oraş mergem cu maşina care a venit ieri la Bucureşti cu avionul". Maşină venită, deci, de la Moscova. Mai târziu, în 1998, Elţîn, în Italia, fusese urmat, invocând aceleaşi motive, de maşina sosită de la Moscova, în vreme ce el parcurgea traseul în maşina gazdelor.

Nicolae Ceauşescu i-a zis lui Gorbaciov: „Nu, mergem cu maşina noastră!". Era un ARO modern, îm­bunătăţit, folosit şi pentru celelalte delegaţii. Gorbaciov motiva că în maşina trimisă de la Moscova are aparatura necesară pentru legături şi situaţii de urgenţă, să ştie să ia o decizie. Pentru celălalt însemna, fără să spună direct, că „în ţara mea să merg cu maşină străinăĂ!". Gorbaciov insista pentru treaba aceasta, Ceauşescu pentru cealaltă.

Nu s-au înţeles şi, atunci, Gorbaciov a întrebat „Nu vă supăraţi, dar ce facemĂ". Ceauşescu a dat un răspuns pueril, după părerea mea: „Mai merg la nişte investiţii prin zonă, undeva"... şi a plecat. Nu se putea aşa, o dată ce venea oaspetele şi era...

Eu l-am invitat pe Gorbaciov în maşina lui. Raisa deja urcase. Şi am pornit cu maşina lui - Raisa în mijloc, eu în dreapta, Gorbaciov în stânga -, spre Bucureşti. În faţă, translatorul Gheorghe Stoica n-a prea avut ce traduce.

Sigur, Gorbaciov era foarte supărat. Ca să mai îndulcească puţin situaţia, poate, Raisa a scos din poşetă programul şi l-am parcurs. La un moment dat mă întreabă, printre altele, care este situaţia la noi, e cald, cum e la Bucureşti. Ea avea nevoie să mai descarce puţin situaţia încordată. Întrebase de program, dacă nu sunt modificări, dacă se desfăşoară cum este prevăzut. Am ajuns şi i-am instalat.

Am mai stat puţin cu Gorbaciov şi m-am retras. I-am lăsat să-şi facă programul lor în acea zi, că aşa se obişnuia, îşi făceau programul aşa cum îl voiau ei. Discutau de regulă cu ambasadorul, se mai informau, se puneau la punct. Aşa făceam şi noi când ne duceam în altă ţară.

RAPORT LA CABINETUL 2
Am ajuns la sediul CC: Era după-masă, în jur de ora 17.00. Şi m-a chemat Elena Ceauşescu: „Cum a fost?". „A fost discuţie..." şi i-am zis şi eu pe scurt care a fost situaţia, pentru că trebuia informată. „Tu cu cine ai venit de-acolo?... A, şi ai discutat cu Raisa buletinul meteo?!". „Am discutat şi buletinul meteo." Dacă aşa a fost întrebarea, aşa i-am răspuns. Şi am încheiat aici: „Mai multe elemente n-am, i-am lăsat la reşedinţă, s-au instalat... Mâine dimineaţă mă duc să îi iau de-acolo şi să-i conduc la Consiliul de Stat".

Aşa s-a şi întâmplat. În drum, privind pe ferestrele maşinii, Gorbaciov mi s-a adresat: „Dacă menţineţi acest ritm în construcţii, în doi ani rezolvaţi problema locuinţelor".

Problemele s-au reluat în timpul desfăşurării activităţilor după cum rezultă din cuvântări. Au fost sigur publicate. Eu am fost însă şi acolo la masa care se dădea de sfârşit. Gazda obişnuia întotdeauna acest lucru. Şi au vorbit paralel, Ceauşescu şi Gorbaciov. Fiecare despre ale lui, dar să nu fie prea uşor de perceput, doar de către oamenii informaţi în legătură cu chestiunile acestea.

La plecare, însă, l-a condus şi Ceau­şescu. De la recepţie, Gorbaciov a plecat direct la aeroport.

(a consemnat Lavinia BETEA)