Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începu mai întâi amfitrionul. Tuşi de două-trei ori ca să-şi potrivească vocea. Îşi apropie microfonul şi, în postura de gazdă, făcu, la general, cum afirma el dezinvolt, "prezentările de rigoare". După ce amestecă nişte nume de actori, nişte titluri de piese şi filme, invită cu gesturi largi, cu braţele deschise, pe protagonişti să vorbească fiecare despre el.
"Eu - zise primul - am realizat multe în viaţă şi, sincer, mă felicit. Am avut destule succese şi, sincer, sunt mulţumit. Am fost apreciat de lume şi de critică, dar (aici făcu o pauză în semn de nemulţumire) parcă nu aşa cum trebuia. Oricum, cred că n-am trăit degeaba pe pământ şi că las în urma mea opere valoroase, nemuritoare..."
Cel de-al doilea vorbi mai mult despre primul decât despre felul cum s-a realizat el în societate, în artă şi pe urmă conchise scurt: "O să mă vedeţi în rolul pe care mi l-a încredinţat regizorul. Rămâne să apreciaţi dumneavoastră dacă am jucat bine sau rău. Oricum, vă mulţumesc!".
Următorul elogie predecesorul, spunând că acesta este un talent de excepţie, o raritate, dar că el este modest din fire, chiar prea modest, şi asta nu este tocmai potrivit, astfel ar fi putut sublinia ceva mai mult, pentru public, din excepţionalele sale calităţi actoriceşti.
În fine, eroul principal al filmului cu o reuşită temă de etică, înaintea "autoprezentării" de circumstanţă, cuprinse cu o privire caldă sala semiîntunecată, arhiplină şi, după o pauză în care nimeni nu ştia ce va urma, exclamă: "Habar n-am!". Urmă o explozie de râsete ce nu mai conteneau. Buna dispoziţie deveni dintr-o dată dominantă în această atmosferă captivantă. Actorul prinse, totuşi, un "antract" şi continuă: "Cine sunt eu?! Ce să vă spun despre mine?! Habar n-am!". O nouă şarjă de râsete (de data asta în... cascade) făcu să vibreze sala de spectacole. Timid, sentimental sau poate uluit de... succes, actorul principal se pierdu cu firea, după care... apăru timp de două ore pe marele ecran, într-un film color care avea să-l consacre, tăind respiraţia celor care au urmărit jocul său pasionant, remarcabil. La terminare, mulţi admiratori, cunoscători în cea de-a şaptea artă, sincer emoţionaţi de spectacol, l-au căutat cu flori să-l felicite, dar nu l-au mai găsit... "Pe semne că i-a fost frică de succesul de care probabil... habar n-avea" - au zis unii.
T. Lucian - Înainte (jud. Dolj), nr. 13.702/1989
Citește pe Antena3.ro
