Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte de 1990, săptămânalul Universul, tipărit în SUA începând cu anul 1985, a fost una dintre publicaţiile cele mai cunoscute ale exilului românesc, cea mai importantă revistă a românilor americani. Universul era editat pe atunci de Aristide Buhoiu.
Printre cei care au adresat mesaje publicaţiei s-au numărat şi doi preşedinţi americani, Ronald Reagan şi Bill Clinton. În 1988, regretatul Aristide Buhoiu a avut o convorbire cu Gheorghe Apostol (înregistrată pe reportofon), difuzată la 12 şi 13 martie 1989 la Vocea Americii, publicată parţial şi în Universul (15 martie 1989). Reamintim, textul "Scrisorii celor şase" a fost transmis de Europa Liberă pe 14 martie 1989.
După revoluţie, în publicaţia Zig Zag, sub semnătura scriitorului George Stanca, a apărut o convorbire cu Aristide Buhoiu în care acesta redă povestea acelui interviu din 1988, interviu din care reproducem mai jos un fragment.
- Am văzut la Televiziunea Română un interviu acordat de domnul Gheorghe Apostol. La un moment dat a vorbit despre Universul şi despre dumneavoastră. Cum s-au petrecut lucrurile?
- Aşa după cum am bănuit atunci, dar aveam să aflu după Revoluţie, ceea ce l-a supărat cel mai mult pe Ceauşescu cu privire la modestul nostru ziar a fost convorbirea pe care am avut-o cu Gheorghe Apostol în 1988, transmisă prin Vocea Americii imediat după ce Radio Londra a difuzat în martie 1989 "Scrisoarea celor şase". Când purtam discuţia cu domnul Apostol, domnia sa era încă ambasador în Brazilia.
La data difuzării, el se găsea deja în ţară. Probabil că vă amintiţi, fostul demnitar şi lider de partid îl critica vehement pe Ceauşescu acuzându-l că a dus ţara la dezastru. Îl numea "acest individ", ceea ce cred că i-a urcat dictatorului sângele la cap. Cred că aşa ceva nu se întâmplase în ultimii 40 de ani! După cum am aflat ulterior, dictatorul a decis să-l condamne. La moarte. Domnul Silviu Brucan a susţinut într-un interviu că domnul Apostol ar fi zis nu ştiu ce la ancheta Securităţii sau la CC.
Pentru mine un lucru e clar, dacă vreunul din cei şase s-ar fi dezis de scrisoare, tiranul nu ar fi pierdut prilejul să facă mare tam-tam din asta. Desigur, nu intervin în polemica dintre cei doi. Dar dacă este adevărat că, după revenirea din Brazilia, domnul Apostol l-a căutat pe domnul Brucan pentru iniţierea cunoscutei scrisori de protest, e tot atât de adevărat că eu i-am vorbit domnului Apostol de atitudinea luată de domnul Brucan după revolta de la Braşov (când s-a opus uciderii muncitorilor, alertând opinia publică mondială) îndemnându-l să-l caute la Bucureşti, aşa cum reiese clar din înregistrarea convorbirii.
Am înţeles imediat că, indiferent de situaţia dată, eu fiind un ziarist în exil, iar dumnealui, ambasador în funcţiune, domnul Apostol a mizat pe faptul că ţelul nostru e comun: înlăturarea odioasei dictaturi ceauşiste. Scriindu-mi ulterior că are o totală încredere în mine, mi-a trimis mai multe documente de maximă importanţă, din care eu trebuia să fac publice câteva. Încrederea reciprocă s-a păstrat, deşi ştiu că în confruntarea cu inimosul meu conaţional, domnul Ştefan Kizima din Brazilia (arestat temporar la Bucureşti), ambasadorul a fost obligat de anchetatorul Securităţii din Rahova să afirme textual că Aristide Buhoiu este agent american CIA! Sau să declare că i-am cerut documente ultrasecrete, ori l-am îndrumat să se abată la întoarcerea în ţară pe la radio Londra, unde aranjasem să facă declaraţii istorice, conservate pe bandă până va muri domnul Gheorghe Apostol. Sau Ceauşescu.
Aşa a fost. De altfel, sunt convins că documentele scrise şi cele sonore au salvat viaţa domnului Gheorghe Apostol. Securitatea ştia exact ce hârtii se află la mine şi ce declarase el pentru arhiva BBC. În cazul în care lui Apostol i s-ar fi întâmplat ceva grav, presa mondială avea cu ce să fie alimentată. Ceea ce nu ştiau nici Securitatea, nici Ceauşescu, nici dumneavoastră - până la dezvăluirea de azi - este că a existat o persoană implicată în această acţiune, despre care Gheorghe Apostol ţinea morţiş să nu se ştie: soţia sa. Ei bine, doamna Adriana Codreanu, cu care am vorbit de două ori la telefon, după care mi-a scris pe larg, a fost determinată în convingerea lui Gheorghe Apostol să facă acel gest de mare curaj. Mă înclin în faţa acestei femei dintr-o bucată, asigurând-o de toată preţuirea mea.
Trebuie să mai precizez că la data respectivă, întrebându-l în timpul aceleiaşi convorbiri pe domnul Apostol pe cine ar vedea domnia sa că ar fi potrivit să preia puterea, după eventuala îndepărtare a lui N. Ceauşescu, mi-a răspuns fără ezitare: Ion Iliescu. Din motive de securitate personală, protejându-l pe domnul Iliescu, Vocea Americii, prin redactorul Horia Puşcaşu, a înlăturat din banda de emisie acel nume, ştiind că dictatorul ar putea dezlănţui noi represalii contra sa. M-am bucurat să aud declaraţia televizată a domnului Apostol prin care îşi exprimă convingerea că în România partidul comunist este compromis pentru totdeauna. Ca şi nefasta ideologie ce l-a născut. Un avorton ce ne-a măcinat decenii la rând.
Ion Jianu, Gheorghe Apostol şi scrisoarea celor şase, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2008, p. 115-118
