Îngrijorări la Paris şi Budapesta

La 11 mai 1989, ziarul francez Le Monde, citând afirmaţiile unor diplomaţi occidentali aflaţi la post la Bucureşti, a informat că "domnul Corneliu Mănescu, unul dintre cei şase foşti demnitari comunişti care au scris în martie o scrisoare deschisă denunţând politica lui Nicolae Ceauşescu, a fost arestat la domiciliu, la Bucureşti, la 1 mai".

La 17 mai, acelaşi ziar, citând Agen­ţia France Presse, a comunicat:
Autorităţile maghiare au anunţat luni, 15 mai, că ambasadorul României la Budapesta, convocat joi la Ministerul maghiar de Externe, a refuzat să primească un memorandum referitor la disidentul român Corneliu Mănescu.

Fost ministru de Externe, Corneliu Mănescu a semnat în martie anul acesta, împreună cu alţi cinci foşti demnitari români, o scrisoare deschisă în care se critica politica secretarului general al partidului comunist şi şefului de stat, Nicolae Ceauşescu. Autorităţile maghiare au ţinut să-i reamintească ambasado­rului român că ministrul de Externe maghiar, János Péter, l-a invitat în Ungaria pe domnul Mănescu pentru un tratament medical în aprilie anul acesta.

Autorităţile maghiare i-au rea­mintit ambasadorului român că "vârstnicul om politic este supus unui exil intern şi că îi preocupă starea lui de sănătate", a declarat un purtător de cuvânt cu ocazia unei conferinţe de presă la Budapesta.

Ambasadorul român a calificat această discuţie drept o "ingerinţă în treburile interne" ale ţării sale, declarând şi că "domnul Mănescu primeşte un tratament adecvat din partea medicilor români".

Amintim, citând informaţiile din Le Monde, că János Pèter fusese contracandidatul lui Corneliu Mănescu, în 1967, pentru funcţia de preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Or­ga­­ni­zaţiei Naţiunilor Unite. Conform iniţiativei Moscovei, înainte de de­punerea candidaturii, la sediul Ambasadei Uniunii Sovietice de la New York avusese loc o şedinţă cu toate delegaţiile la ONU din lagărul socialist. "Toată lumea ştia că acela care candidează este reprezentantul Ungariei (...) Ministrul de Externe al Ungariei, János Pèter, cu care eram bun prieten", mi-a relatat Corneliu Mănescu.

Sovieticii fuseseră, însă, desigur informaţi de contactele pe care le iniţiase Casa Albă cu Corneliu Mă­nescu, semn al preferinţei acestora pentru reprezentantul României. Astfel a fost acceptată de delegaţia so­vietică la ONU şi candidatura diplomatului român. Pentru că raţiunea principală a unei decizii politice este interesul decidentului, a fost aprobată candidatura celui care avea mai mulţi sorţi de izbândă din blocul ţărilor socialiste. Adică a lui Corneliu Mă­nescu. Care a devenit primul comunist preşedinte al Organizaţiei Na­ţiunilor Unite.
Cei doi diplomaţi, după cum se vede din demersurile lui János Pèter în favoarea lui Mănescu, amintite de Le Monde, au rămas prieteni.