Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regimul lui Husak este epuizat. El nu mai are ce să ofere populaţiei. Reformele din URSS îl delegimitează şi îl expun presiunilor interne. Nu mai există nici un motiv de a rămâne pe vechile poziţii, de vreme ce URSS a renunţat la doctrina Brejnev, iar Kremlinul face el însuşi reformele Primăverii de la Praga. Ceea ce le reaminteşte cehoslovacilor prin ce au trecut.
Când glasnost şi perestroika sunt în curs la Moscova, iar Husak duce încă politica impusă de Brejnev, un banc circulă la Praga. În el, liderii cehoslovaci decid să salveze socialismul în URSS... trimiţând ca ajutor frăţesc, la Moscova, Armata proprie, pentru a-i aresta pe Gorbaciov şi oamenii lui, în schimbul serviciului făcut în 1968. URSS urma astfel să fie normalizată. Într-adevăr, cele două regimuri îşi inversaseră politica. În URSS se fac reforme, iar la Praga conservatorii au îngheţat totul. Populaţia este tot mai nerăbdătoare să iasă dintr-un îngheţ de 20 de ani
Începând din august 1988, protestele se ţin lanţ. Perioadele de calm care urmează sunt aparente şi temporare. Opoziţia şi puterea se pregătesc pentru viitoarea confruntare. În acelaşi timp, în Slovacia, unde opoziţia politică este mai puţin activă, ia amploare mişcarea pentru libertăţi religioase. La 27 ianuarie, prim-ministrul, Ladislau Adamec, îl atacă public pe cardinalul Frantisek Tomasek. Motivul este amestecul Bisericii în politică. La 21 februarie, tribunalul îl condamnă pe Vaclav Havel la nouă luni închisoare. El se face vinovat de "activităţi antistatale".
A fost o prostă inspiraţie pentru autorităţi. Ele au sperat ca, pedepsindu-l pe cel mai cunoscut disident, să intimideze opoziţia. Guvernul tocmai semnase în ianuarie la Viena acordurile privind drepturile omului. După pronunţarea sentinţei, autorităţile se văd confruntate cu multiple acţiuni de protest. În plus, organizaţiile internaţionale, mass-media, guvernele străine iau atitudine. Guvernul de la Praga se vede izolat, ţinta unei publicităţi negative, care îi slăbeşte şi mai mult autoritatea. Radio Europa Liberă, BBC, Vocea Americii ţin la curent populaţia cu aceste critici şi proteste la adresa regimului lui Husak. O lună după procesul lui Havel, apelul respinge eliberarea sa, dar îţi reduce pedeapsa la jumătate. Este un succes al presiunilor exercitate pe plan internaţional, dar şi în interior, unde s-a produs o adevărată "explozie a petiţiilor" de solidaritate cu Havel.
Apărarea lui Havel este un excelent exemplu de mobilizare a societăţii. Pentru opoziţie este şi un exerciţiu de organizare necesar în confruntarea cu regimul. Peste 500 de artişti (actori, ziarişti, regizori, artişti plastici, muzicieni) semnează o petiţie la începutul lunii mai pentru eliberarea lui Havel şi a altor lideri ai opoziţiei. Mai ales oamenii de cultură şi studenţii s-au implicat în contestarea regimului. "Într-o ţară ca Cehoslovacia unde (...) actorii şi oamenii de artă au o mare autoritate morală, atunci când vor să o folosească, nici un guvern nu poate supravieţui."
Influenţa artiştilor compensează influenţa unei contraelite politice împiedicate să apară din cauza represaliilor serviciilor speciale. Artiştii constituie singurele grupuri de persoane care se pot adresa publicului. Regimul tolerează arta din raţiuni propagandistice. Îi tolerează în consecinţă pe artişti. Ei pot, în ciuda cenzurii, să se facă cunoscuţi şi apreciaţi. În lipsa unei contraelite politice, ei au jucat rolul esenţial în coagularea contestaţiei. Popularitatea lor a fost un important câştig petru opoziţie. Din ziua când ei s-au alăturat disidenţilor Chartei '77, zilele regimului erau numărate.
De altfel, teatrele Cehoslovaciei au fost focarele în care s-a pregătit dinamizarea societăţii civile, starea de spirit revoluţionară din noiembrie-decembrie 1989. În tot cursul anului 1989, teama de represalii scade, în ciuda faptului că autorităţile se arată intolerante cu toate actele de protest. Partidele-satelit îşi fac simţită prezenţa (la fel ca în Polonia, RDG, Bulgaria). Subordonarea lor nu mai e necondiţionată. Jan Skoda, liderul Partidului Socialist, publică în ziarul partidului, Svobodne Slovo, un apel în care cere reforma Frontului Naţional (organizaţie-umbrelă care cuprinde partidul comunist, partidele-satelit şi alte organizaţii de masă oficiale) şi lărgirea democraţiei.
Stelian Tănase, Din volumul Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009, p. 242-244
