Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Declinul radical al puterii lui Jivkov începe în martie 1985, o dată cu apariţia lui Mihail Gorbaciov ca lider al PCUS. Cei doi se cunosc din august 1984, când Gorbaciov face o vizită la Sofia. Antipatia este spontană şi reciprocă. Pentru rus, Jivkov este o fosilă politică a anilor '50, depăşit de complexitatea problemelor.
Din 1985, această impresie se consolidează. Jivkov supravieţuise tuturor conjuncturilor datorită instinctului său politic şi capacităţii de a se adapta cotiturilor din politica Kremlinului. Bulgaria, cea mai dependentă dintre ţările Pactului de la Varşovia. Şi politic, şi economic. 60% din comerţul exterior al Bulgariei este cu URSS. Orice modificare în deciziile Moscovei are un impact imediat la Sofia. Bulgaria, ca partener prefăcut şi docil al URSS, începe să aibă dificultăţi cănd economia sovietică intră în criză. Economia bulgară are nevoie de restructurări pentru a face faţă noii situaţii. Preluarea puterii de către un lider reformist la Moscova pune probleme speciale de adaptare chiar şi versatilului Jivkov. "Răspunsul bulgar a fost marcat de o anumită contradicţie între dorinţa de a aduce ofranda rituală cuvenită unui nou lider sovietic şi, pe de altă parte, o nelinişte evidentă faţă de implicarea politicii lui Gorbaciov în Bulgaria."
Reacţia lui Jivkov este de a se alinia verbal noii orientări a Moscovei. Era un exerciţiu obişnuit pentru el. La congresul partidului din aprilie 1986, o lună după instalarea lui Gorbaciov, pledează pentru o mai mare eficienţă, pentru schimbări. Un nou prim-ministru, numit cu puţin timp înainte, Gheorghi Atanasov, dă credibilitate intenţiei anunţate la congres. Nu e prima manevră de acest fel în istoria regimului. Jivkov salută iniţiativa Moscovei, înlocuieşte câţiva oameni, ţine câteva discursuri, organizează o campanie. Moscova se declară mulţumită că nu are probleme pe care Polonia, Ungaria, România, Cehoslovacia sau Germania le-au creat intr-o perioadă sau alta. Jivkov credea că şi de data asta va reuşi să supravieţuiască, mânuind un lider lipsit de experienţă
Până în 1987, când în URSS reformele se instalează limitat şi încet, Jivkov pare să reuşească. Anul cotiturii este 1987, când se produce radicalizarea reformelor. Promisiunile lui Jivkov trebuie îndeplinite. Reformele din URSS nu sunt numai propagandă sau campania obişnuită a unui nou lider pentru a se impune. Jivkov încearcă din nou să se alinieze. Plenara CC din iulie se raliază schimbărilor din URSS. Acolo reforma luase un curs radical. Ceea ce părea temporar se stabiliza.
Perestroika şi glasnost, noua concepţie a politicii externe, democratizarea deveneau pilonii unei noi practici, care depăsea cu mult obişnuitele schimbări de curs ale Kremlinului. Jivkov are de ales între a se alinia şi a respinge reformele. Soluţia lui este dublă. El acceptă verbal necesitatea unor schimbări în Bulgaria, dar acestea rămân strict la nivelul intenţiilor. Orice schimbare va duce în final la înlocuirea sa, crede Jivkov cu îndreptăţire. El lansează o perestroika pentru uz local, dar împlementarea ai întârzie. Deocamdată, el foloseşte limbajul reformelor, dar se îngrijeşte să-i înlăture pe cei care afişează idei reformiste. Jivkov lansează o mare epurare. 30.000 de funcţionari cad victima acestei campanii. Este o măsură tipic stalinistă, care asezona orice schimbare de curs cu o epurare. Alte măsuri administrative completează momentul. Jivkov dă ordin să fie demolată şi statuia care îl reprezenta, ridicată în satul Plavăţ, unde se născuse. Aceste schimbări vor să creeze admosfera unei reforme, dar nu sunt decât un pretext pentru consolidarea puterii personale a lui Jivkov. Jivkov ia măsuri pentru a rezista împotrva reformelor. Iar dacă Moscova l-ar obliga la reforme, acestea trebuie să fie controlate de el.
Vizita sa din 15 octombrie 1987 la Moscova nu clarifică situaţia. Gorbaciov chiar vrea să facă reformele despre care forbeşte. Nu e un bluff, cum presupune Jivkov. Bulgaria trebuie să se înscrie în acest curs, crede Gorbaciov. Şi în relaţiile economice lucrurile se schimbă, pentru că URSS nu mai are resurse de cheltuit cu aliaţii. Cum deja economia bulgară are dificultăţi mari, vestea ia un aspect sumbru. Întors la Sofia, Jivkov se alătură "bandei celor patru", a liderilor conservatori din blocul sovietic. El încearcă să salveze aparenţele vechiului ataşament care-l lega de Kremlin. Nu sfidează Moscova deschis, aşa cum o fac Honecker sau Ceauşescu, care pretind că ţările lor sunt într-o situaţie foarte bună, că socialismul lor este perfect şi că, în concluzie, nu au nevoie de nici o reformă. Tactica lui este de a câştiga timp, în speranţa că Gorbaciov va fi înlăturat.
Până atunci, măsuri periferice tind să creeze vag ambianţa unor schimbări. Presa devine mai vie, atingând subiecte prohibite. Posturile de la radio străine BBC, Europa liberă nu mai sunt bruiate. Erau măsuri care le imitau pe cele luate la Moscova. În acelaşi timp, înlătură de la vârf pe cei care-i bănieşte că intenţionează să-l inlocuiască. În iulie 1988, Ciudomir Aleksandrov, membru al Biroului Politic, considerat succesor a lui Jivkov, este demis, fără motiv aparent. La fel şi Stoian Mihailov. Amândoi, încurajaţi de retragerea lui János Kádár la Budapesta, în mai, complotau să repete figura la Sofia. Jivkov a aflat la timp şi i-a destituit cu sprijinul celorlalţi membrii ai Biroului Politic.
Liderul bulgar nu mai fusese confruntat cu un complot din 1964. Acum, puterea lui se clătina. Era o problemă de timp pentru ca un alt complot sau revoltă să reuşească. Pe măsura trecerii timpului, autoritatea lui Jivkov scade. El are de făcut faţă unei opoziţii difuzate de partid. La vârf, s-a observat corect eşecul vizitei lui la Moscova şi antipatia lui Gorbaciov. Cine nu are în Bulgaria sprijinul Moscovei nu are cum conduce partidul şi nici cum guverna. La nivelurile locale ale puterii, măsurile improvizate în grabă în iulie 1987 sunt primite prost. Conservatorii sunt nemulţumiţi, ca şi cei interesaţi de perestroika. Dislocarea reţelelor economice, produsă de reorganizarea din 1987, se adaugă dificultăţilor deja existente. Cum URSS nu mai acordă regimul preferenţial de pănă atunci, Jivkov recurge la împrumuturi externe. Cu toate acestea, standardul de viaţă continuă să se deprecieze. În 1989, Bulgaria are peste 10 miliarde de dolari datorii externe, triplu în comparaţie cu 1985. O stare de nemulţumire se răspândeşte în societate. Glasnost şi perestroika preocupă multă lume, într-o ţară ce are puternice legături cu URSS.
Stelian Tănase, Din volumul Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009, p. 228 - 230
Citește pe Antena3.ro
