Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A rămas multă vreme o "poveste ascunsă". În plin comunism, în anii '80, o veche mănăstire ctitorită de sfântul voievod Constantin Brâncoveanu a fost readusă la viaţă (şi) cu ajutorul uneia dintre surorile lui Ceauşescu.
Elena Bărbulescu - ca şi mama ei şi a fostului dictator comunist - era o fire profund religioasă. Ne-au mărturisit asta măicuţele mai vârstnice de la mănăstire, care nu au ezitat, cât aceasta era în viaţă, să se roage pentru ea (mai ales că în ultimi ani suferise de un cancer al măduvei oaselor), iar acum o pun în pomelnice.
Maica stareţă Eufrosina Stanciu avea să ne declare, nu demult: "Mă gândesc la boierii şi voievozii din neamul Brâncovenilor şi parcă le simt pezenţa între noi. Când plec din mănăstire pentru scurt timp, abia aştept să mă întorc să simt harul şi ocrotirea lor".
Fire evlavioasă (după mărturiile celor care au cunoscut-o), se pare că Elena Bărbulescu (care în 1989 ocupa funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean de Învăţământ Olt) era pătrunsă şi ea de prezenţa Brâncoveanului şi a fiilor săi, pe care o simţea aievea atunci când se plimba pe aleile mănăstirii.
"Educaţia creştină, religioasă, pe care a primit-o de la mama sa, în casa de la Scorniceşti, s-a lipit de dânsa mai mult decât de alţi fraţi ai ei...", avea să ne spună şi un bătrân pe care l-am întâlnit la izvorul făcător de minuni, despre care se spune că l-ar fi lecuit de o boală de piele pe însuşi voievodul Brâncoveanu. Moşul, care se ruşinează să ne spună numele - "lăsaţi, că nu de numele meu aveţi dumnevoastră nevoie" -, ne mai povesteşte că Elena Bărbulescu obişnuia să vină, de multe ori singură, la mănăstire. "Intra în biserică având capul acoperit şi se ruga la sfintele icoane cu multă evlavie. Stătea îndelung în genunchi dinaintea icoanei făcătoare de minuni şi câteodată când se ridica avea ochii în lacrimi. Numai ea ştia ce era şi-n sufletul ei...", mai spune bătrânul, care nu crede că "negrul e numai negru şi albul numai alb".
Mănăstirea Brâncoveanu a suferit, de-a lungul timpului, mai multe "suplicii". A fost, de exemplu, cazarmă austriacă, în 1727, ca şi ospiciu de nebuni, după ce regimul comunist o închide în 1960, în urma decretului dat în 1959 de Gheorghiu-Dej. Efortul de restaurare a început de fapt în 1975, cu refacerea caselor domneşti, de către Direcţia Monumentelor Istorice.
În 1980 aici vin şi primele măicuţe - de la Mănăstirea Clocociov - iar de reînfiinţarea propriu-zisă a mănăstirii se ocupă îndeosebi P.S. Gherasim Cristea, P.S. Calinic Argatu. Lor li se alătură sora lui Ceauşescu. De numele Elena Bărbulescu se leagă, de altfel, în zonă şi "legenda" reînfiinţării Mănăstirii Clocociov. "Îi erau foarte dragi aceste două mănăstiri «tovarăşei» Bărbulescu", ne mai spune bătrânelul nostru. "Nu ştiu, o fi făcut ea şi rele pe lume, dar Dumnezeu i-o spăla păcatele, că mult bine a făcut pentru sufletele măicuţelor de aici şi de la Clocociov".
Unii spun că, în 1989, când era la conducerea Inspectoratului Judeţean de Învăţământ Olt, s-a mai folosit de munca măicuţelor "care îi lucrau tot felul de obiecte, pe care le folosea pentru protocolul delegaţiilor oficiale pe care le primea" ori chiar că "cerea măicuţelor de la Brâncoveni sau celor de la Clocociov să organizeze mese la care aducea membri ai acestor delegaţii, care se arătau curioşi să afle gustul bucatelor mănăstireşti". Măicuţele însă nici nu confirmă, nici nu infirmă situaţia.
Aşa că, chiar dacă spusă pe şoptite, luăm cu noi istoria "tovarăşei" iubitoare de cele sfinte, o istorie care pendulează între realitate şi legendă contemporană.
Citește pe Antena3.ro
