Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 28 februarie 1989, a avut loc la Bucureşti şedinţa unei comisii speciale a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV). În cursul ei s-a analizat un document de lucru sovietic, referitor la propunerile de dezarmare prezentate de fiecare stat membru al OTV.
După zece zile de la reuniunea respectivă, în capitala Austriei au început negocierile dintre NATO şi OTV privind reducerea efectivelor militare şi a cantităţilor de armament convenţional existente în Europa.
La mijlocul lunii aprilie 1989, Marele Stat Major al Forţelor Armate ale URSS a propus desfăşurarea la Moscova, în ziua de 28 aprilie 1989, a unei consfătuiri a şefilor Marilor State Majore ale armatelor statelor membre ale OTV. Scopul reuniunii respective era evident: "A se discuta nivelurile cantitative în forţe armate şi armamente ce ar urma să fie convenite în diferite etape ale negocierilor (de la Viena - n.r.), lista cu armamentele ce se propun pentru prima etapă (a negocierilor - n.r.), precum şi delimitarea zonelor de reducere a armamentelor şi efectivelor în Europa, de la Atlantic la Urali".
La consfătuirea de la Moscova, România a fost reprezentată de o delegaţie condusă de generalul-locotenent Nicolae Eftimescu, prim-locţiitor al şefului Marelui Stat Major. Acesta a fost însoţit de doi ofiţeri şi de un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe. Pentru reuniunea militară din capitala URSS, aceştia au primit aprobarea de la Nicolae Ceauşescu "să se conducă după mandatul aprobat de Dumneavoastră în luna martie a.c. pentru desfăşurarea negocierilor de la Viena referitoare la forţele armate şi armamentele convenţionale din Europa". Documentul respectiv (pe care îl publicăm alăturat) a fost aprobat de Comitetul Politic Executiv al CC al PCR şi comunicat Ministerului Afacerilor Externe la data de 3 martie 1989.
Trei luni mai târziu, Ioan Totu i-a trimis lui Nicolae Ceauşescu un raport privind stadiul în care se aflau negocierile de la Viena. Printre altele, ministrul Afacerilor Externe sublinia că delegaţia României s-a străduit să limiteze prezenţa militară străină pe teritoriile altor state, în condiţiile menţinerii celor două blocuri militare din Europa - NATO şi OTV.
În contextul schimbărilor care aveau loc pe continentul european, atât diplomaţii, cât şi generalii români care au participat la reuniunile OTV din anul 1989 au observat o modificare semnificativă în discursurile reprezentanţilor sovietici. Aceştia testau reacţia partenerilor din OTV faţă de o posibilă transformare a alianţei într-o organizaţie preponderent politică. Ca urmare a interesului pe care Moscova îl manifesta pentru continuarea dialogului cu liderii statelor NATO în domeniul dezarmării convenţionale şi nucleare, anumite obligaţii militare ale statelor membre ale OTV urmau să fie modificate.
În acelaşi timp, lideri politici din Ungaria şi Polonia îşi exprimau deja sub diferite forme intenţiile privind o posibilă retragere a ţărilor respective din OTV. O serie de discuţii în acest sens au avut loc la Varşovia, în prezenţa lui Eduard Şevardnadze, şeful diplomaţiei sovietice, în cursul reuniunii Comitetului Miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor membre ale OTV (26-27 octombrie 1989).
Într-o conferinţă de presă desfăşurată la Varşovia (30 octombrie 1989), I. Boimov, adjunct al ministrului sovietic al Afacerilor Externe, a negat faptul că Ungaria şi Polonia doreau să se retragă din OTV. Cu toate acestea, desfiinţarea Zidului Berlinului (9 noiembrie 1989) şi "revoluţia de catifea" de la Praga au accentuat problemele politice şi militare cu care se confruntau sovieticii în procesul de reorganizare a OTV. Dintr-o dată, hotărârile adoptate la 28 aprilie 1989, la Moscova, de şefii Marilor State Majore ale armatelor statelor membre ale OTV au fost puse sub semnul întrebării de evoluţia evenimentelor de la Berlin şi Praga.
Mandatul delegaţiei române la negocierile cu privire la forţele armate şi armamentele convenţionale în Europa
1. În întreaga sa activitate, delegaţia va promova activ concepţia şi propunerile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, privind trecerea la dezarmare convenţională în Europa, ca parte integrantă a edificării securităţii şi dezvoltării cooperării pe continent, acţiunile concrete ale României în vederea adoptării unor măsuri de reducere radicală a armamentelor convenţionale, a efectivelor şi cheltuielilor militare, în contextul eforturilor de ansamblu pentru oprirea cursei înarmărilor şi realizarea dezarmării.
Va arăta că România a propus încă în 1986 adoptarea unui program complex de dezarmare, care, având în centrul său dezarmarea nucleară şi eliminarea concomitentă a armelor chimice şi a altor arme de distrugere în masă, să prevadă măsuri de reducere substanţială a armamentelor convenţionale, efectivelor şi cheltuielilor militare, astfel ca până în anul 2000 acestea să reprezinte cel puţin 50% faţă de nivelul actual.
Delegaţia va sublinia că România a fost prima ţară care a hotărât, prin referendumul naţional din noiembrie 1986, reducerea în mod unilateral, cu 5%-10%, a armamentelor convenţionale, efectivelor şi cheltuielilor militare.
2. În acest cadru se va acţiona pentru asigurarea unui echilibru militar la niveluri (sic!) tot mai reduse, în condiţii de securitate egală, astfel încât toate statele europene să se afle la adăpost de orice act de forţă sau agresiune.
Obiectivul final al tratativelor să fie realizarea în Europa a unei situaţii în care statele să nu dispună decât de minimum necesar de forţe armate şi armamente pentru Apărare.
În prima etapă a tratativelor să se convină plafoane echilibrate, aproximativ egale, pe tipuri de arme, pentru ansamblul forţelor armate şi armamentelor care vor face obiectul negocierilor, aflate în dotarea statelor din cele două alianţe. Aceste niveluri să fie substanţial mai reduse în raport cu cele existente în prezent. În stabilirea lor să se ţină seama atât de factorii cantitativi şi calitativi ai efectivelor şi tehnicii militare, precum şi de alţi factori, cum sunt cei geografici şi strategici.
- În cursul acestui proces să fie eliminate dezechilibrele şi asimetriile actuale.
- Efectivele şi armamentele supuse reducerii să fie demobilizate şi, respectiv, distruse sau transferate pentru folosirea în scopuri paşnice. Reducerile să-şi găsească reflectarea în diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor militare.
- Măsurile convenite să fie verificate prin mijloace tehnice naţionale şi proceduri internaţionale, inclusiv inspecţii la faţa locului. Controlul să se extindă atât asupra măsurilor de reducere, cât şi asupra angajamentelor asumate cu privire la forţele armate şi armamentele care rămân după efectuarea reducerilor.
3. Ţinând seama de interesele specifice ale ţării noastre, delegaţia română să propună, de asemenea, următoarele:
- Reducerile preconizate, numerice sau procentuale, să fie cât mai substanţiale. În acest sens, delegaţia să se pronunţe, în negocierile concrete care vor avea loc, pentru reducerea la jumătate a numărului de tancuri aflate în Europa. Să propună ca acelaşi nivel de reducere să se aplice şi la categoriile de forţe armate şi armamente, care vor intra în negocieri.
- Reducerile să se aplice pe întreaga zonă care face obiectul negocierilor (Europa de la Atlantic la Urali) şi nu numai în unele regiuni geografice.
- În cadrul reducerilor care se vor efectua, să se aplice un procent mai mare de reduceri (sau limite) pentru statele cu potenţial militar mai puternic.
De asemenea, să se stabilească limite cu privire la numărul total al militarilor şi armamentelor unui stat care pot fi amplasate în afara teritoriului său naţional.
- În acordurile ce vor fi negociate să se înscrie plafoane-limită atât pe ansamblul fiecărei alianţe, cât şi pentru fiecare stat în parte, în special pentru statele cu o pondere militară mai mare sau aflate la linia de contact între cele două alianţe.
În cazul în care repartizarea între statele participante la o alianţă militară ar urma să se facă între statele respective, să se stabilească criterii pe baza cărora să se repartizeze plafoanele-limită pe ţări în cadrul alianţei. Acestea să aibă în vedere factorii calitativi ai armamentelor şi efectivelor militare, dimensiunea teritoriului care trebuie apărat, poziţia geostrategică etc.
- Într-o primă etapă, să se acorde o atenţie prioritară reducerii cu cel puţin jumătate a armamentelor cu mare capacitate ofensivă, cum ar fi tancurile, artileria de calibru mare, maşinile blindate de luptă, precum şi trupele de desant aerian şi aeropurtate, unităţile de pontonieri etc. De asemenea, va susţine propunerile privind adoptarea unor măsuri de reducere şi în ce priveşte aviaţia militară.
În urma acestor reduceri, să se realizeze plafoane comune pe ansamblul celor două alianţe în ceea ce priveşte efectivele militare şi armamentele respective, cum ar fi:
a) efectivele militare în Europa să fie reduse la 3 milioane de oameni (de la aproximativ 5 milioane în prezent);
b) tancurile să fie reduse la 40.000 (de la aproximativ 90.000 în prezent);
c) artileria să fie redusă la 60.000 de unităţi (de la aproximativ 130.000 în prezent);
d) maşinile de luptă ale infanteriei şi transportoarele blindate să fie reduse la 60.000 (de la aproximativ 120.000 în prezent).
- Statele participante să-şi asume, prin angajamente unilaterale, obligaţia că nu vor folosi mijloacele financiare eliberate de pe urma reducerilor în alte scopuri militare. În acest sens, să indice, pe o bază voluntară, domeniile economice şi sociale spre care vor fi direcţionate sumele economisite, urmând ca, într-o etapă ulterioară, reducerile corespunzătoare ale cheltuielilor militare să fie incluse în acordurile concrete ce se vor încheia şi să facă obiectul unor măsuri de control.
4. Având în vedere complexitatea pe care o prezintă definirea raportului de forţe şi stabilirea unor echilibre pe categorii de arme, delegaţia să promoveze ideea rolului pe care îl pot avea măsurile unilaterale (nenegociate) pe care să le adopte statele în vederea impulsionării negocierilor, atât cu privire la forţele armate şi armamentele care fac obiectul acestora, cât şi din domeniul altor forţe militare care nu sunt obiect de negocieri, dar contează în calculul de ansamblu al raportului de forţe.
Asemenea măsuri se pot exprima în reduceri, redislocări etc.
5. Delegaţia să acţioneze pentru ca între negocierile pentru dezarmare convenţională - cu participarea statelor din alianţele militare - şi negocierile cu participarea tuturor statelor semnatare ale Actului final (de la Helsinki - n.r.), pentru adoptarea de noi măsuri de încredere şi securitate, să se stabilească un sistem de informare reciprocă, fără ca rezultatele în fiecare din cele două forumuri să se intercondiţioneze.
Citește pe Antena3.ro
