Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În perioada 22-26 mai 1989, s-a desfăşurat în Cehoslovacia o mare aplicaţie militară de comandament, denumită codificat "Vltava-89". Tema exerciţiilor a fost următoarea: "Pregătirea operaţiei defensive a Frontului, în cadrul alianţei. Respingerea agresiunii inamicului în condiţiile în care nu a avut loc o mobilizare completă şi o desfăşurare a forţelor proprii". La aplicaţia respectivă s-a prevăzut utilizarea în luptă a tuturor unităţilor armatei cehoslovace, precum şi a celor din Grupul Central de Forţe - alcătuit din mari unităţi sovietice.
Pentru prima dată de la înfiinţarea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV), Comandamentul Unificat a renunţat la "doctrina Sokolovski" şi a fost de acord cu planificarea unui scenariu strategic defensiv pentru forţele proprii, în conformitate cu noua doctrină militară a alianţei, adoptată la Berlin (28-29 mai 1987).
DOCTRINA SOKOLOVSKI
Conform doctrinei militare a URSS - elaborată la începutul anilor '60 de un grup de teoreticieni în frunte cu mareşalul Vasili D. Sokolovski şi valabilă inclusiv pentru OTV - Armata Roşie declanşa o ofensivă strategică chiar de la începutul conflagraţiei cu NATO. Astfel, se evitau posibilele distrugeri care puteau rezulta în urma desfăşurării operaţiunilor militare pe propriul teritoriu - incluzând în arealul respectiv şi teritoriile statelor aliate cu URSS, membre ale OTV.
În acelaşi timp, mareşalul V.D. Sokolovski se pronunţa împotriva desfăşurării de acţiuni strategice defensive, în următorii termeni: "Armata sovietică trebuie să studieze apărarea, să ştie să o aplice pentru a stăpâni toate formele de acţiuni militare. Avem însă în vedere apărarea pe scară operativă şi tactică. În ceea ce priveşte apărarea strategică şi strategia defensivă, acestea trebuie respinse cu hotărâre, ca fiind deosebit de periculoase pentru ţară".
Totodată, mareşalul sovietic a menţionat noile mijloace pe care urma să le folosească Armata Roşie pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei militare sovietice: "Acum rolul principal va reveni trupelor de rachete cu destinaţie strategică, aviaţiei cu acţiune îndepărtată şi submarinelor înzestrate cu rachete, care vor folosi toate arma nucleară, bineînţeles, dacă Uniunea Sovietică va fi silită să recurgă la această armă. Or, este greu să califici loviturile date de trupele de rachete ca fiind acţiuni ofensive sau de apărare. Acţiunile trupelor de rachete vor avea întotdeauna un caracter decisiv şi în nici un caz de apărare, indiferent dacă pe frontul terestru trupele atacă sau se apără".
Aplicarea "doctrinei Sokolovski" în cazul armatei române s-a materializat rapid. De exemplu, în anul 1960 s-a trecut la pregătirea în a doua specialitate, ca cercetaşi chimici şi de radiaţie, a militarilor din cadrul unei grupe (similar), la nivelul tuturor subunităţilor armatei de uscat (cu excepţia celor de tancuri). Doi ani mai târziu, în februarie 1962, în locul categoriei de pregătire intitulate "Instrucţia antichimică" a fost instituită la nivelul întregii armate categoria de instrucţie intitulată "Cunoaşterea armelor de nimicire în masă şi protecţia împotriva lor".
În luna mai 1962, trupele chimice din România au trecut la forma de instrucţie cu utilizarea substanţelor toxice de luptă în Poligonul de experienţe de la Valea Poienii, lângă Câmpulung-Muscel. În acelaşi an, specialitatea aruncătoare de flăcări a fost desfiinţată. Decizia respectivă a fost anulată şase ani mai târziu, o dată cu înfiinţarea Batalionului 342 Aruncătoare de Flăcări şi reluarea instruirii militarilor pentru lupta împotriva mijloacelor incendiare.
COMUNIŞTII CUCEREAU EUROPA
Revenind la exerciţiile militare care au avut loc la Teatrul de Operaţii de Vest, sub egida OTV, putem aminti, de exemplu, pe cel desfăşurat în Republica Democrată Germană în anul 1983 - denumit codificat "SOIUZ-83". Generalul de armată Heinz Hoffmann a prezentat cu acel prilej următoarea concepţie privind acţiunile de luptă ale OTV pe frontul de Vest, în conformitate cu "doctrina Sokolovski":
"Gruparea strategică a trupelor şi forţelor navale ale URSS, Republicii Populare Polone, Republicii Democrate Germane şi Republicii Socialiste Cehoslovacia are următoarea misiune:
Principalul scop al primei operaţiuni strategice executată de trupele celor patru Fronturi este înaintarea rapidă, atingerea frontierelor Franţei între ziua a 13-a şi ziua a 15-a de la declanşarea războiului şi, ca urmare a acestei manevre:
- cucerirea teritoriilor Danemarcei, Republicii Federale Germania, Olandei şi Belgiei;
- forţarea retragerii din război a acestor state occidentale;
- continuarea operaţiunii strategice prin alcătuirea a două noi Fronturi pe teritoriul Franţei, distrugerea rezervelor strategice de pe teritoriul francez şi atingerea (provinciei spaniole - n.n.) Vizcaya şi a frontierei spaniole între ziua 30 şi ziua a 35-a de la declanşarea războiului, scopurile finale ale primei operaţiuni strategice fiind îndeplinite prin scoaterea din luptă a Franţei".
Un an mai târziu, s-a desfăşurat pe teritoriul Cehoslovaciei aplicaţia militară "SCUT-84", în perioada 5-15 septembrie 1984. Aceasta a fost împărţită în cinci etape, patru ofensive şi - în premieră la manevrele militare organizate pe frontul de Vest, sub egida OTV - o etapă defensivă.
Ofensiva Forţelor Armate Unite se desfăşura pe scară largă şi viza distrugerea rapidă a armatelor NATO, prin utilizarea atât a mijloacelor convenţionale, cât şi a armelor de distrugere în masă. Cu toate acestea, un fost oficial din cadrul Ministerului Apărării al RDG a declarat că nici un reprezentant al vreunui stat membru al OTV (cu excepţia URSS) nu a fost informat vreodată despre conţinutul planurilor de luptă sovietice (reale) referitoare la utilizarea armelor nucleare într-un război împotriva NATO.
NOUA DOCTRINĂ A OTV
Ca urmare a schimbărilor survenite la Moscova după preluarea puterii de Mihail Gorbaciov, în anul 1985, la nivelul OTV au apărut o serie de discuţii în legătură cu doctrina alianţei. Acestea s-au concretizat doi ani mai târziu, când comandantul-şef al Forţelor Armate Unite, mareşalul Viktor G. Kulikov, a propus la Berlin adoptarea principiului reducerii concomitente a forţelor armate ale celor două blocuri militare din Europa "până la un nivel suficient, raţional".
Din acel moment, OTV a avut o doctrină în care se punea accentul pe prevenirea războiului. Până atunci se apreciase că preîntâmpinarea războiului era doar o prerogativă a politicii şi a diplomaţiei, iar forţele armate trebuia să acţioneze doar când războiul era deja un fapt împlinit.
În conformitate cu doctrina aprobată la consfătuirea de la Berlin a Comitetului Politic Consultativ (28-29 mai 1987), principalul obiectiv al OTV a fost asigurarea echilibrului militar-strategic între OTV şi NATO, în condiţiile diminuării reciproce a cantităţilor de armament şi tehnică de luptă deţinute şi menţinerii unor nivele de înarmare cât mai scăzute de fiecare parte.
Principiile noii doctrine militare a OTV au fost aplicate în luna mai 1989, în cadrul aplicaţiei militare "Vltava-89", din Cehoslovacia. Cu acel prilej, au fost înregistrate dificultăţi în organizarea şi aprovizionarea unităţilor angajate în luptele pentru respingerea forţelor NATO - în special la forţele aeriene şi la cele care asigurau iluminarea câmpului de luptă pe timp de noapte. De asemenea, s-a constatat faptul că participanţii la exerciţii nu reuşeau să stabilească timpul optim pentru declanşarea contraofensivei împotriva forţelor NATO, în conformitate cu principiile noii doctrine a OTV.
