Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mare tevatură mare la un important institut de cercetare într-un domeniu de vârf al revoluţiei tehnico-ştiinţifice! Tovarăşul Bebe Ionescu, reputat specialist, autor al unor numeroase şi deosebit de importante lucrări ştiinţifice foarte apreciate în ţară şi în străinătate, totodată cadru de nădejde al organizaţiei de bază PCR şi cu mari perspetive de promovare politică şi profesională, a depus cerere de plecare definitivă din ţară, urmând să se stabilească - tocmai! - în SUA.
Toată lumea este în fierbere, se fac tot felul de speculaţii, se emit păreri, există informaţii contradictorii. Dată fiind gravitatea cazului, tovarăşul Bebe a fost chemat şi prelucrat la toate nivelele, de jos până sus. Nimic! Tovul rămâne neclintit în hotărârea lui: vrea să plece definitiv în "State"..
Până la urmă, cazul ajunge la primul secretar al Comitetului judeţean de partid. În consecinţă, tov. Bebe este invitat "la sediu", la o discuţie sinceră, tovărăşească.
- Măi, tovarăşe Bebe, îl ia cu binişorul "tov. Prim", uite, am să discut cu dumneata aşa, ca de la comunist la comunist, ca de la om la om. Eu ţi-am studiat cu atenţie dosarul. Dumneata ai origine sănătoasă, eşti un exemplu înaintat în ceea ce priveşte activitatea profesională şi ştiinţifică, ai o viaţă de familie exemplară, nu ai fost niciodată sancţionat pe linie de partid sau de serviciu. Atunci de ce doreşti să-ţi părăseşti ţara natală! Hai, fii sincer cu mine şi, dacă ai nemulţumiri sau probleme, discutăm şi le rezolvăm.
- Tovarăşe prim secretar, răspunde Bebe, vă mulţumesc din tot sufletul pentru atenţia şi pentru încrederea pe care mi le acordaţi. Tocmai de aceea, vreau să vă spun, cu mâna pe inimă, că nu am nici un motiv, politic sau profesional, să plec din ţară.
- Şi atunci, de ce ai depus cerere de plecare?
- Din motive strict personale.
- Ce vorbă e asta "motive strict personale", tovarăşe Bebe, dumneata nu ştii că problemele fiecărui cetăţean sunt şi problemele noastre, ale colectivului? Te rog să îţi deschizi sufletul şi să îmi spui ce probleme ai şi îţi promit că vom face totul pentru ca să o rezolvăm.
- Uitaţi ce este, tovarăşe prim-secretar,: eu am o mătuşă în vârstă de 112 ani care locuieşte în SUA şi acum este foarte bolnavă. Este paralizată şi m-a chemat să stau cu ea, mai ales că sunt şi singurul ei moştenitor. Pentru că, vreau să ştiţi şi lucrul ăsta, mătuşa mea este multimiliardară în dolari şi, după cum v-am spus, eu sunt singurul ei moştentor.
- Bată-te să te bată, tovarăşe Bebe! Păi, ăsta-i un motiv temeinic pentru care tu să doreşti plecarea definitivă din ţară?
- Este, tov. Prim., cum să nu fie, atâta vreme cât eu nu văd o altă soluţie.
- Cum să nu existe soluţii? Ţi-o spun imediat.. Uite cum procedezi: mergi la mătuşa dumnitale şi discuţi cu ea să vină cu dumneata aici, în România. O internăm imediat la un spital de specialitate şi o tratăm cu toată atenţia, aşa după cum ne cere grija faţă de om
- Da, dar ea are acolo, în State, economiile depuse la bancă.
- Asta-i acum?! Nimic mai simplu: îşi transferă banii la noi, la CEC şi ia pe ei o dobândă foarte bună. Pe deasupra, face şi un gest patriotic, fiindcă, în acest fel, contribuie la sporirea avuţiei noastre naţionale. Ei, ce spui, facem aşa cum ţi-am indicat?
Tov. Bebe stă câteva momente pe gânduri şi apoi zice:
- Tovarăşe prim secretar, poate că nu m-am exprimat eu foarte clar: mătuşa mea e paralizată, nu senilă.
