Chiar dacă pare greu de crezut, în Capitală nu există la ora actuală decât un singur restaurant cu profil exclusiv pescăresc: "Pescarul". Cu câtva timp în urmă mai funcţionau în Bucureşti alte două unităţi cu specific similar, care îşi câştigaseră chiar şi o binemeritată faimă, închise între timp. Aşa că, vrând-nevrând, restaurantului cu nume atât de adecvat i-a revenit datoria continuării tradiţiei borşului de peşte. Chiar de la intrare, unitatea îşi trădează nu numai specificul, subliniat de altfel printr-un decor pe măsură, dar şi calitatea serviciilor, menţinute fără rabat la cotele desăvârşitului profesionalism.
Dintr-un dialog cu şeful de unitate, Marin Ghimiş, am reţinut că zilnic consumatorilor le sunt oferite două sortimente de ciorbă şi aproximativ 20 de feluri doi, toate pregătite nici nu s-ar putea altfel, exclusiv din peşte. Dificultăţi în aprovizionarea cu peşte nu există, cantităţile contractate fiind respectate ferm de toţi furnizorii, aşa că preparatele din crap, somn, şalău, ştiucă sau morun nu lipsesc niciodată de pe platourile servite clienţilor. Zilnic sunt transformate în plachie sau saramură peste 200 de kilograme de peşte, "metamorfoză" care a adus sistematic în ultimii doi ani circa un milion de lei în fiecare lună. Astfel că restaurantul, mereu solicitat de amatorii de "peşte proaspăt şi bine gătit" se înscrie, din punct de vedere financiar, în rândul unităţilor rentabile, infirmând prin exemplul său pretinsa lipsă de apetit pentru peşte a bucureşteanului. Aşa că, inevitabila întrebare ne-a căzut în plasă: de ce nu avem şi alte unităţi cu profil similar? Răspunsul e simplu. Prin natura sa, peştele aduce cu sine o serie întreagă de probleme născute din chiar momentul livrării lui şi amplificate până în momentul servirii. Practic, el solicită un volum triplu de muncă faţă de cel necesar pregătirii altor preparate, "amănunt" ce-l face de-a dreptul antipatic în ochii bucătarilor comozi. Că diversitatea modurilor de preparare a peştelui nu e doar o simplă poveste pescărească o va dovedi şi expoziţia culinară ce se va deschide la restaurantul "Pescarul", prilej cu care onor clientela este invitată să deguste şi să se convingă de virtuţile culinare ale exponatelor.
Eugen Negrea
În numărul 37 al revistei, Maria Urlan din Bucureşti solicita eliberarea foii matricole de la Liceul "N. Grigorescu" din Câmpina. Deşi intervenţia sa fusese făcută cu trei ani în urmă, nu primise încă răspuns. La sesizarea semnatarului liceul respectiv ne comunică: "singurul document avut în evidenţa unităţii noastre şcolare a fost un certificat de absolvire a 10 clase, eliberat de Şcoala generală nr. 2 din Drăgăşani, judeţul Olt, expediat acestuia la adresa indicată în revistă. De aceea, nu-i putem trimite foaia matricolă pentru aceste clase, pe care pretinde că a solicitat-o, întrucât ea nu este întocmită trimestrial, ci numai pentru anii promovaţi de elevi. Deoarece a urmat cursurile claselor a XI-a şi a XII-a la un liceu din alt judeţ, nu ne-a parvenit foaia pentru aceste clase. În asemenea situaţie, petiţionarul trebuie să se adreseze liceului în cauză". Iată, ne confruntăm, şi de astă dată, cu anumite inexactităţi voit sau nu intenţionate. Credem că, nu este nici în interesul revistei şi nici al dv. de a ne face deservicii ce oricum nu folosesc nimănui, ci dimpotrivă!
Maria Radu - Flacăra, nr. 44/1989
Citește pe Antena3.ro