Nicolae Ceauşescu, învinuit că se pregătea să atace Moscova

În revista săptămânală Der Spiegel din Republica Federală Germania au fost publicate în primăvara anului 1989 două articole referitore la o acţiune strict secretă desfăşurată în România, în care au fost implicaţi specialişti ai companiei vest-germane "Messerschmitt-Bölkow-Blohm" (MBB).

Conform celor care au lansat ştirea respectivă (falsă, în opinia noastră), Nicolae Ceauşescu a primit ajutor din partea firmei MBB pentru construirea unei fabrici de rachete "Condor II" în România.

Cu acel prilej s-a încercat să se speculeze faptul că Nicolae Ceauşescu avea relaţii foarte bune cu preşedintele Egiptului, Muhammad Hosni Mubarak, pentru a se acredita ideea că autorităţile de la Bucureşti in­ten­ţionau să fabrice o versiune a rachetei sol-sol "Condor II", cu rază medie de acţiune, cu ajutorul specialiştilor egipteni şi vest-germani.

Programul de fabricare a rachetei "Condor II" a fost iniţiat de Argentina după înfrângerea militară pe care a înregistrat-o în arhipelagul Falkland în faţa unui corp expediţionar britanic (1982). În acest sens,  au­torităţile de la Buenos Aires au contactat specialişti din cadrul fir­mei "Messerschmitt-Bölkow-Blohm", în scopul dezvoltării rachetei "Condor I" (utilizată pentru explorarea spaţiului cosmic).

Cheltuielile mari impuse de programul respectiv i-au determinat pe argentinieni să caute soluţii de finanţare fezabile. Iniţial, aceştia au găsit sprijin în Egipt, autorităţile de la Cairo fiind interesate să deţină o armă modernă, cu o rază de acţiune de 900 km, dotată cu un focos convenţional sau chimic, în greutate de 450 kg.

Ulterior, la proiectul respectiv s-a alăturat Irakul, fapt ce a nemulţumit atât autorităţile israeliene, cât şi pe cele americane, deoarece Saddam Hussein ar fi putut să utilizeze tehnologia de fabricaţie a rachetei "Condor II" în cadrul propriilor programe de construire a rachetelor, cu care să ameninţe apoi Israelul.

Controversele din jurul proiectului "Condor II" au fost numeroase la sfârşitul anilor '80. În primul rând, acesta a generat efecte negative în relaţiile politice şi militare dintre Argentina şi SUA. Au­to­ri­tăţile de la Washington au criticat iniţiativa guvernului de la Buenos Aires, considerând că argentinienii doreau să îşi ia revanşa în faţa britanicilor, după înfrângerea sufe­rită în anul 1982, în arhipelagul Falkland. În plus, la proiectul respectiv erau an­g­ajate "Messerschmitt-Bölkow-Blohm" şi compania ita­liană "Fiat-Snia", iar autorităţile de la Casa Albă puteau fi deranjate de concurenţa făcută firmelor americane de profil de cele două companii vest-europene.

Totodată, liderii politici şi militari americani erau îngrijoraţi de posibilitatea ca tehnologia şi metodele de dezvoltare a rachetelor nucleare "Pershing 2", cu rază medie de acţiune, la care aveau acces specialiştii de la MBB, să ajungă în po­sesia principalului inamic, Uniunea Sovietică, prin intermediul ţărilor din Orientul Mijlociu.

În al doilea rând, proiectul "Condor II" a avut implicaţii în Orientul Mijlociu, în ecuaţia respectivă ma­nifestându-se cu putere atât interesele politice, economice şi militare ale unor state din zonă (Egipt, Irak, Israel), cât şi cele ale SUA, Republicii Federale Germania şi Italiei. Fiecare parte a încercat să îşi apere cât mai bine interesele şi în acest sens s-a apelat inclusiv la influenţa pe care o avea mass-media în modelarea opiniei publice.

Pe un asemenea fond, în pri­mă­vara anului 1989 apare menţionat numele lui Nicolae Ceauşescu în revista Der Spiegel. Semnatarul articolului s-a străduit să convingă opinia publică de faptul că "diabolicul" lider român dorea să fa­brice racheta "Condor II", implicând în proiect specialiştii companiei "Messerschmitt-Bölkow-Blohm". Conducerea revistei specula astfel, într-un mod cinic, notorietatea internaţională pe care o aveau relaţiile bune ale acestuia cu Muhammad Hosni Mubarak, precum şi faptul că în Egipt fusese testată în luna aprilie 1989 o rachetă în cadrul programului "Condor II", dezvoltat de MBB.

Autorităţile de la Bonn au dez­minţit categoric faptul că România ar fi primit sprijin din partea RFG pentru construirea de rachete, însă alegaţiile din Der Spiegel au rămas publicate fără nici un drept la replică din partea autorităţilor române. Probabil, conducerea revistei s-a bazat tocmai pe obiceiul lui Nicolae Ceauşescu de a nu reacţiona public la învinuirile reale sau ima­ginare ce i se aduceau în presa internaţională. Precum şi pe imobilismul funcţionarilor de la am­ba­sadele României din străinătate, care aşteptau de obicei deciziile li­derului de la Bucureşti înainte de a acţiona pentru apărarea intereselor ţării în presa occidentală.

În primăvara anului 1989, numele lui Nicolae Ceauşescu "ţinea" prima pagină a publicaţiilor din Occident şi ca urmare a restricţiilor deosebit de dure impuse românilor în anii '80, în scopul achitării integrale şi anticipate a datoriei externe a ţării.

Presa românească din exil a preluat şi publicat în acea vreme orice critică la adresa lui Ceauşescu ca fapt pozitiv. În ceea ce priveşte informaţiile "sigure" din revista vest-germană, s-a încercat să fie indusă ideea că principala ţintă a rachetei "Condor II" (ne)fabricate în România ar fi fost... capitala Uniunii Sovietice: "«Der Spiegel» scrie că racheta are un tir care îi dă posibilitatea să ajungă până la Moscova"!

Autorul articolului respectiv nu avea cunoştinţă despre faptul că distanţa dintre Bucureşti şi Moscova, în linie dreaptă, este de 1.503 km, iar raza de acţiune a rachetei "Condor" nu depăşea 900 km. Chiar şi în cazul în care s-ar fi instalat o rachetă de acel tip la frontiera de nord a României, în cel mai apropiat punct românesc faţă de Moscova, "racheta lui Ceauşescu" n-ar fi putut reprezenta în nici un fel un pericol pentru capitala Uniunii Sovietice.