Demnitarii care au lucrat direct cu Nicu Ceauşescu în anii '80 au o amintire plăcută despre calităţile administrative ale acestuia. Spre exemplu, fostul ministru al Turismului din perioada 1984-1989, Ion Stănescu, îşi aminteşte că fiul "Conducătorului iubit" a trecut peste dispoziţiile părinţilor săi, care interziceau construcţia de noi hoteluri.
Astfel, Nicuşor a emis aprobări pentru ridicarea unor blocuri de locuinţe în staţiunea Pălniş din judeţul Sibiu (unde era prim-secretar), care de fapt erau hotelurile de care avea nevoie Ministerul Turismului pentru a dezvolta zona. Stănescu a relatat acest eveniment în memoriile sale, apărute la Editura "Paco" în anul 2002, cu titlul "Potenţial turistic românesc Eldorado al viitorului" (Ilarion Ţiu)
Nicu Ceauşescu, în calitatea sa de prim-secretar la Sibiu, se ambiţionase să facă din staţiunea Păltiniş o a doua Poiană Braşov. După cum se cunoaşte, zona este deosebit de frumoasă şi se pretează la dezvoltări turistice de primă mărime. Cunoscând dorinţa lui Nicu Ceauşescu, care coincidea şi cu dorinţa noastră, a celor din turism, am plecat la Sibiu, însoţit de adjunctul meu - Costache Zmeu şi de Mihai Tenea de la CSP şi de Radu Suman, director general al centralei de Construcţii Montaj Bucureşti. Aveam în program şi modernizarea Hotelului "Împăratul Romanilor" şi intrarea la Nicu Ceauşescu voiam să o facem sub acest pretext. La discuţii a participat, cum era firesc, şi directorul OJT Sibiu. Prezentându-i ce modernizări voiam să facem la "Împăratul Romanilor" şi obţinând aprobarea lui Nicu - "Daţi-i drumul... Mă ocup eu să iasă bine... Aruncaţi pe mine... ce o să-mi facă mie?". Radu Suman, adresându-se gazdei noastre, spune: "Asemenea modernizări să facem şi la Păltiniş, tovarăşe prim-secretar".
Nicu Ceauşescu voia mai mult decât modernizări - el şi noi de altfel - voia construirea unor hoteluri. Pentru aceasta însă trebuia să se obţină aprobarea includerii lor în Planul de Stat, la capitolul investiţii, ceea ce era imposibil, chiar dacă cel care ar fi cerut se numea Nicu Ceauşescu. Aşa cum am avut prilejul să arăt în discuţiile anterioare, preocupările lui Ceauşescu, dar mai ales ale Elenei Ceauşescu, în ceea ce priveşte dezvoltarea bazei turistice se aflau pe un loc prea puţin favorabil.
Tenea de la CSP se adresează lui Nicu Ceauşescu: "Tovarăşe preşedinte al Consiliului Judeţean, vă propun să prindeţi în planul Consiliului construirea a cinci blocuri de locuinţe la Păltiniş... Este în puterea dvs. să o faceţi".
Lui Nicu Ceauşescu i-a surâs ideea "deghizării" hotelurilor în blocuri de locuinţe. Am plecat cu toţii la Păltiniş, unde am convenit asupra amplasării celor cinci construcţii. Ele trebuiau concepute ca blocuri, iar când se terminau, la roşu, să fie transferate la OJT Sibiu, care să le "modernizeze". Planul făcut era realist, dar foarte riscant. Desigur, cu toţii ne sprijineam pe poziţia lui Nicu, vorba lui: "Mie ce-o să-mi facă?".
După două săptămâni, în luna mai 1989, a început construirea celor cinci hoteluri de la Păltiniş. Până în decembrie 1989, ele au fost ridicate la roşu şi transferate la OJT Sibiu. După evenimentele din decembrie 1989, "praful" s-a ales de ele! Tot ce s-a putut fura s-a furat, rămânând doar structura de beton şi o parte din zidărie; Păltinişul nu s-a mai înscris ca un concurent redutabil al Poienii Braşov.
Profitând de disponibilităţile lui Nicu Ceauşescu, Vasile Brunar, şeful OJT Sibiu, sprijinit de conducerea Ministerului Turismului, a iniţiat mai multe "modernizări" în favoarea turismului - în două luni a fost asfaltată şoseaua până la Păltiniş, s-a construit o benzinărie, o farmacie, un magazin alimentar, toate pe seama Consiliului Popular.
Trebuie remarcat faptul că el personal s-a ocupat de finalizarea lucrărilor de modernizare a Hotelului "Împăratul Romanilor ". După părerea specialiştilor din turism, hotelul a fost printre unităţile model-etalon în modernizare şi ceea ce este demn de reţinut - că s-au păstrat caracteristicile arhitecturale din perioada când el a fost construit.
În toate aceste realizări, Nicu Ceauşescu are meritul principal; dacă el nu ar fi fost de acord, nu s-ar fi putut face nimic.