"Opoziţia există la toate nivelele societăţii"

Muncitorul Iulius Filip se află, din decembrie 1988, exilat în SUA. Ale­xandra Ionescu, de la BBC - secţia română, i-a luat primul in­terviu.

- Ce v-a determinat să plecaţi totuşi din Ro­mânia?
- Mi s-a spus aşa: pentru tine există trei posibilităţi, pentru că n-ai înţeles nimic din câte ore ai stat cu noi aici, bineînţeles, a uitat să spună din câte ore te-am zdrobit aici, te-am bătut: prima, să mergi din nou la închisoare; a doua, o să te izolăm în Deltă, aşa cum i-am izolat şi pe cei de la Braşov sau de pe Valea Jiului, şi a treia, s-ar putea să te scoatem afară.

În ultima discuţie pe care am avut-o cu dna Cornea, care a fost tot la 26 septembrie 1988, i-am expus situaţia numai în mare, deoarece dânsa chiar atunci era cu un securist după ea. Dânsa mi-a spus iniţial: "domnul Fi­lip, dumneavoastră aţi suferit atât de mult!". O, zic, nu asta are importanţă. Eu aş vrea să rămân aici totuşi. Şi eu aş dori, mi-a spus dânsa, dar se pare că situaţia dumneavoastră e foarte gra­vă. N-am mai reuşit să o consult, să văd care e ultimul punct de vedere al dânsei, însă am reuşit să-l contactez pe un alt colaborator al meu la Iaşi, dl Năstăsescu, şi dânsul a spus: "Cred că ar fi mai bine să pleci, pentru că pentru tine şanse mari de supravieţuire aici nu mai există. Pentru tine e im­portant să ajungi dincolo şi să îi informezi pe toţi ceilalţi ce se în­tâmplă la noi, aici. Şi atunci când va fi timpul, o să vii înapoi".


- În noiembrie 1988 au parvenit ştiri că dna Cornea a fost arestată şi dusă chiar la Bucureşti. Cum aţi păstrat legătura, ce s-a întâmplat în lunile din toamnă?
- În lunile din toamnă s-a intensificat supravegherea noastră, atât a dnei Cornea, cât şi a celorlalţi semnatari din Cluj. Nu am reuşit să vor­besc telefonic şi nici să ajung la dânsa, pentru că şi eu eram practic arestat la domiciliu.


- Ştim că aţi avut cunoştinţă de metodele Securităţii cu mult înainte de incidentele legate direct de acti­­vitatea dnei Cornea. De fapt aţi în­ceput să fiţi cunoscut încă din 1981...
- La 20 ianuarie 1981 am trimis o poezie de ziua lui Ceauşescu. Să-l feli­cit şi eu, dar într-un mod critic, pentru situaţia economică şi socială a ţării. Pentru această poezie care a ajuns acolo, adică la organele de Securitate, am fost arestat la 5 martie 1981 de Securitatea din Bucureşti, condusă personal de Gordan Valer. După trei zile de anchetă am fost lăsat acasă... Atunci lucram în Ministerul Apărării Naţionale, eram muncitor cu înaltă calificare, "maistru militar". Prin te­lex, în 24 de ore am fost trecut în re­zervă şi m-am întors la vechiul meu loc de muncă, atelierele CFR din Cluj, cu bucurie în suflet, deoarece era un mediu muncitoresc şi puteam mai bine desfăşura o activitate strict necesară pentru opoziţia internă.

În august-septembrie acelaşi an am reuşit să trimitem un mesaj Sindica­tului Solidaritatea, al cărui Congres se ţinea la Gdansk. A urmat din nou arestarea, după ce mi-am asumat întreaga răspundere pentru acest mesaj. Autorităţile au trecut de data aceasta la o şi mai mare violenţă şi la o şi mai accentuată supraveghere. Au fost arestaţi mai mulţi muncitori. Am fost duşi săptămâni întregi pe la organele de Securitate şi am ajuns aşa până la 13 decembrie 1981. Atunci s-a decretat starea de asediu în Polonia şi, primind informaţii în legătură cu preşedintele Sindicatului, Lech Walesa, că nu li se cunoaşte încă locul unde se află şi care este soarta lui, m-am adre­sat direct, prin telefon, Amba­sadei poloneze din Bucureşti. Mi s-a răspuns să aştept, pentru că se va co­munica la radio. Într-adevăr, s-a co­mu­nicat şi am fost ceva mai liniştit. După aceea am observat că maşinile Securităţii se aflau deja în jurul blocului. Deci situaţia era foarte clară. La 14 decembrie dimineaţa am fost arestat şi m-am întâlnit din nou cu soţia şi familia în 1987.


- Care a fost sentimentul când aţi ieşit din închisoare, în 1987?
- Sentimentul meu era că mi-am făcut datoria de român. Alţi colegi ai mei au făcut mai mult. Alţi colegi de-ai mei şi-au dat viaţa şi-au rămas acolo. În 1987, când am ieşit, situaţia era schimbată radical. Dezastrul economic era deja atât de accentuat că nu mai putea fi contestat de nimeni. Cu toate că noi şi ceilalţi colaboratori ai noştri sesizasem din timp spre ce ne îndreptăm, totuşi nu ne-am putut imagina că s-ar putea ajunge până aici. În această perioadă n-am putut face prea mari deplasări, pentru că eram permanent supravegheat. Gân­dul meu era s-o contactez pe profesoara Doina Cornea. Într-o zi am prins momentul când nu era nimeni în faţa porţii, la dânsa, şi să intrăm la ea. Această zi a fost la aproape un an de la ieşirea din închisoare, în aprilie, a doua zi de Paşti, în 1988. Întâlnirea cu dânsa a fost cea mai însemnată zi pentru mine. Am reuşit să cunosc un om minunat. Aşa am reuşit să colaborăm şi să scriem scrisorile deschise şi să le trimitem spre dumneavoastră.


- Care sunt speranţele care v-au nutrit?
- Omul a ajuns să fie considerat de actualele autorităţi ca un obiect fără valoare. Noi am dorit ca acest om să-şi recapete valoarea.


- Au ajuns şi dezminţiri în Occident, printre care şi a dumneavoastră.
- Am avut de ales de a scrie această dezminţire sau să mă tortureze până la sânge, cum am fost de altfel torturat. Am discutat cu dna Cornea. În cazul în care noi vom fi arestaţi, torturaţi, bătuţi, cum să procedăm? Dânsa a spus: trebuie să se cunoască ade­vărul - să se ştie că toate aceste dez­minţiri au fost făcute prin schin­giuire; nu au nici o valoare. Aceste scrisori de dezminţire vor să acopere opoziţia care există pe plan intern.

- Aţi făcut parte din această opoziţie. Spuneţi-ne, care este situa­ţia acum, în ce măsură există ea?
- Opoziţia există. Tot ce se încearcă e unitatea. Dar opoziţia există peste tot, la toate nivelurile societăţii româ­neşti. Această opoziţie există. Este un adevăr constatat nu numai de mine, dar şi de ceilalţi colaboratori. Accentul, opoziţia cea mai mare şi deschisă, la ora actuală, se află în rândul intelectualităţii.
Lupta (Paris), nr. 118/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer