x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Popescu spionu’ s-a mutat!

0
Autor: Serban Cionoff 10 Noi 2009 - 00:00
În preajma Congresului al XIV-lea, pe fondul creşterii nemulţumirii colective, suspiciunea autorităţilor devenea tot mai vizibilă şi mai apăsătoare. Chiar şi în redacţiile presei centrale, măsurile menite să asi­gure "manifestarea vigilenţei revolu­ţionare" deveniseră insuportabile.

Abo­namentele la publicaţiile străine erau cam de multişor poveste, amin­tire, dar până şi lectura be­nignelor buletine informative redactate zilnic de către Agerpres era un lux. Cât priveşte contactele cu străinii, ele se desfăşurau într-un cadru strict de­limi­tat. O vreme, reducerea cotei abo­namentelor la presa străină a fost pusă pe seama diminuării efortului valutar al ţării. Numai că, acum, după achi­tarea integrală a datoriei externe, devenea tot mai clar că singurul motiv real pentru asemenea restricţii nu era decât dorinţa de a ţine cât mai departe de ochii cititorului român - inclusiv sau mai ales de ochii cititorilor care lucrau în presă şi care tot cititori erau şi ei, doar că niţel mai avizaţi! - criticile severe la care era supus regimul de la Bucureşti în presa de peste hotare.

Chestiunea contactelor cu cetăţeni străini se punea în termeni ce ţineau de-acum de domeniul absurdului. Psihoza spionilor trimitea, volens-nolens, la sloganul proletcultist al "duşma­nului de clasă care nu doarme niciodată". Iar suspiciunea îşi avea zeloşii ei promotori. În aceste împrejurări, nici nu este de mirare dacă foarte repede au apărut bancurile pe tema asta. Bancu­ri dintre care cel mai reuşit mi se pare acesta:

Un periculos spion al unei agenturi duşmănoase soseşte, în mare taină, pe Aeroportul Otopeni. Abia ajuns, se schimbă în toaleta aeroportului şi ia înfăţişarea unui turist vesel şi non­şalant. Nu înainte de a rememora codul, parola şi, mai ales, adresa omului de legătură de aici, din Bucureşti. Pentru a-şi pierde urma, spionul schimbă, pe rând, mai multe mijloace de transport. Într-un târziu, la miez de noapte, ajunge în faţa unui bloc stingher din marginea cartierului Balta Albă. Intră în bloc şi sună la o uşă. Îi deschide o bătrânică, iar "agentura" rosteşte parola:
- Carne de vier cumpărăm!

Bătrânica îl priveşte lung şi nimic. Se vede treaba că nu aude. Agentura nu disperă şi repetă, de data asta ceva mai tare:
- Carne de vier cumpărăm!

Tot nimic! Încă o dată, încă o dată şi iar o dată. Ieşindu-şi din minţi, "omul negru" zbiară cât îl ţin plămânii:
- Cucoană, pricepe o dată ce-ţi spun. Caarne de vier cumpărăăăm!!!

În sfârşit, bătrânica a priceput:
- Aaaa, pe Popescu spionu' îl căutaţi?! Nu mai stă aici, s-a mutat în Drumul Taberei.

Citeşte mai multe despre:   special

Serviciul de email marketing furnizat de