Porumbelul păcii şi papagalul Lăudac

Printre cele mai interesante pă­ţanii la care mi-a fost dat să asist, în calitate de "ziarist cooptat în colectivele de stilizare a intervenţiilor partici­pan­ţilor la reuniunile de lucru ale partidului", una mi se pare deosebit de semnificativă, din mai multe puncte de vedere.

Întâmplarea cu pricina s-a petrecut la o consfătuire de lucru pe probleme economice, convocată - fireşte! - "din iniţiativa şi sub conducerea secretarului general al partidului". După tipicul derulării unor asemenea evenimente, despre care am mai vorbit în câteva rânduri, azimutul lucrărilor era dat de "magistrala expunere a Tovarăşului, document politic, profund ştiinţific şi consec­vent revo­lu­ţionar, de o excepţională valoare teoretică şi practică" etc., etc., etc.

Şi, tot conform aceluiaşi scenariu, fiecare vorbitor trebuia (musai!) să îşi facă autocritica şi să îşi ia angajamente. Fireşte, în faţa secretarului general al partidului!

Numai că la respectiva reuniune de lucru s-a întâmplat un fapt cu totul şi cu totul ieşit din comun. Anume un tovarăş (să îl numim, convenţional, "tov. S.") nu a vrut, în ruptul capului, să-şi facă autocritica. Toate stăruin­ţe­le, toate diligenţele, toate argumen­tele rămâneau fără rost. "Tov. S." avea un argument in­failibil: "Eu reprezint organizaţia judeţeană Argeş a PCR. De această organizaţie răspunde, din partea CPEx, Tovarăşa Elena Ceau­şescu. Deci: organizaţia noastră este o organizaţie de partid-model. Iar o organizaţie de partid-model nu poate avea lipsuri şi neajunsuri!".

"Argumentele" astea nu l-au convins, se pare, şi pe Emil Bobu, cel care dădea "ultima viză" cuvân­tă­rilor, înain­te de a fi... cuvântate! În consecinţă, am fost trimis să îl caut pe respectivul "tov. S" şi să îl con­ving să "îşi facă autocritica". Din om în om, i-am luat urma! Am aflat, astfel, că sus-numitul "ser­vea masa" la Restaurantul "Cişmi­giu". "Te duci după el, îl scoli de la masă şi îl pui să scrie autocritica!", a sunat comanda socială.

La restaurant, "tov. S" era în companie selectă, numai lume bună, în frunte cu primul secretar al jude­ţenei de partid.
Cerându-mi scuzele de rigoare, l-am abordat, explicându-i de­s­pre ce este vorba în propoziţie. Atât i-a trebuit haidamacului! Mai ales că era şi cam parfumat:
- Pleacă, băi ţâşti-bâşti, de-aici. Cară-te din ochii mei că te ia mama dracului.

Înjurat-neînjurat, am făcut o ultimă încercare de a-l aduce la mai bune sentimente. Inutil. Ba, ca să fie mai convingător, mi-a smuls textul "cuvântului" pe care îl adusesem cu mine şi l-a rupt, spre deliciile onoratei asistenţe.

Conformându-mă zicalei "nu te pune cu omul prost / c'are mintea odihnită", m-am îndreptat spre ieşire. Sesizând că se îngroaşă gluma, primul secretar de la judeţeana de partid s-a sculat, pripit, de la masă şi a încercat să mă convingă cum că "tov. S." e cam nervos, dar "nu e băiat rău la suflet" şi că, mai târziu, îşi va veni la mai bune sentimente.

M-am dus glonţ la şefa colectivului şi i-am relatat măgăria ipochimenului. Aceasta s-a dus, şi mai glonţ, "undeva SUS", de unde a revenit ceva mai liniştită cu consemnul: "Cuvântul tov. S. rămâne aşa cum l-a scris el!".

A doua zi, printre primii vorbitori era chiar "tov. S.". În în­căperea în care ne aflam, tot colectivul de "cuvântători"  era numai ochi şi urechi pe monitoarele pe care se vedea ce se petrece la Sala Palatului, unde se desfăşurau lucrările reuniunii.

Când "tov. S." a ajuns la microfon, Emil Bobu, care stătea alături de Nicolae Ceauşescu, i-a făcut un semn cu creionul, ceva de genul "ăsta e omul!".

A citit "tov. S." ce a citit, fireşte fără autocritică. Atunci când a ajuns la partea de politică ex­ternă, adică atunci când a rostit formula magică: "Dumneavoastră, strălucit erou al păcii şi colaborării între popoare", Ceau­şescu a erupt, pur şi simplu:
- Lasă asta cu "Porumbelul păcii". Asta o ştiu şi eu. Mai bine spune-ne, voi nu aveţi lipsuri şi neajunsuri? Sau nu vreţi să vă faceţi autocritica?

De-a dreptul năucit, ipochimenul a bâiguit ceva despre nişte tablă pe care Combinatul de la Galaţi nu le-a livrat-o la timp şi de aceea ei au rămas cu producţia în urmă la anumite sortimente.

Din nou, Ceauşescu a luat foc:
- Uitaţi-vă, tovarăşi, la el! Uitaţi hal de comunist. Numai alţii sunt de vină, ei sunt daţi dracului!

După care s-a calmat:
- Mai ai ceva de spus?
Cum îşi pierduse cu totul controlul, "tov. S." şi-a reluat cuvântul de la: "Strălucit erou al păcii"...
Atunci, Ceauşescu s-a sculat în picioare, a luat mapa cu hârtii pe care o avea în faţă, a trântit-o cu putere de masă şi i-a strigat:
- Ieşi afară!
Pur şi simplu terminat, "tov. S." a coborât de la tribună, dar, până să ajungă la ieşirea din sală, i s-a făcut rău.

S-au întâmplat, toate astea, aproape de sfârşit. Numai că o asemenea poveste nu a fost decât o excepţie - şi aşa greu de crezut! -, ştiute fiind imensele delicii pe care osanalele politico-ideolo­gice, din ce în ce mai deşănţate în anii din urmă, le provocau cuplului prezidenţial.