Radiografii culinare: O cafea Marghiloman cu Ion Finteşteanu

În 1989, maestrul Ion Finteşteanu se petrecuse dintre noi de vreo cinci ani, dar amintirea lui era încă vie pentru "camarazii" de pe scenă şi din film, ca şi pentru public. Dacă ar fi fost să mai trăiască, în martie 1989 ar fi împlinit 90 de ani...

Aşa, ni-l amin­team în rolul lui Tache Farfuridi (de­magogul, par­te­nerul lui Iordache Brânzovenescu, interpretat de Grigo­re Vasiliu-Birlic) din "O scrisoare pierdută" (filmul din 1953) şi recapitulam cu diferite prilejuri cei aproape 70 de ani de scenă, ca şi cei 48 de ani de film (între 1923, când juca în "Ţigăncuşa de la iatac", şi 1971, când îl interpreta pe maestrul Vasilesco în "B.D. la munte şi la mare").

Puţini dintre noi ştiam însă că ilustrul actor fusese şi un pescar înrăit... sau pasionat. Totuna. Cititorii al­ma­na­hului "Vânătorul şi pescarul spor­tiv" din 1989 au aflat-o dintr-o pagină de amintiri semnată de actorul Aurel Codreanu şi intitulată chiar aşa: "O întâmplare cu Ion Finteşteanu". Po­ves­tea e simplă. Cei doi slujitori ai Tha­li­ei sunt invitaţi într-o zi să meargă la pes­cuit, undeva, pe unul dintre la­cu­ri­le din jurul Capitalei. "Dimineaţa ne instalăm optimişti pe malul apei. Numai că ce să vezi? Trece un ceas, mai trec altele şi amândoi facem o captură grozavă, bună de anecdotele pescăreşti: trei baboi şi câţiva obleţi! Se apropia prânzul când ne dă bineţe un cetăţean: «Până să tragă balenele la momeală, nu v-ar strica nişte cafea, că ţigări văd că aveţi»" Aici intră în scenă "cetăţeanul", profesor de limba şi literatura română în satul de pe malul lacului, mare fan (am zice astăzi) al regretatului actor, care ne-a descreţit frunţile, ani la rândul, du­mi­ni­cile după-amiază, în sce­ne­tele şi cu­ple­tele de la Albumul duminical. Profesorul de română, pasionat, se vede treaba, şi de istorie (încă de "istoria lucrurilor mărunte"), le propune celor doi actori să bea câte o cafea Mar­ghi­lo­man, despre care umbla vorba că po­liticianul Alexandru Marghiloman (fost prim-ministru al României în 1918) ar fi obişnuit să o bea la partidele de vânătoare, pentru a-i ţine mintea, ochiul şi mâna treji. "De ce nu ar mer­ge o asemenea licoare şi la pescuit?", se întreabă câteştrei. "Şi bem noi câte o ceaşcă, mai bem câte una, ce-i drept, cafeaua avea o savoare aparte. (...) Ei, şi după ce ne-am lungit la poveşti de trecuse prânzul, dar peştii tot nu dădeau buzna peste undiţele noastre, ne-am despărţit cu promisiunea revederii...", mai scrie Aurel Codreanu, fără a ne lămuri cum au reuşit atât el, cât şi maestrul Ion Finteşteanu să rezolve permanenta problemă a pescarilor: aceea de a-şi convinge familiile cât de pricepuţi sunt şi cât de simplu le e să facă peştii să se arunce singuri în undiţă. Probabil că s-or fi găsit pe marginea lacului şi pescari adevăraţi, care să le vândă câţiva peşti mari ori câteva kilograme de plevuşcă, să nu plece acasă cu mâna goală şi cu sacul plin doar cu poveşti. Să ne amintim că în anii ’80 pescăriile vindeau în special peşte de mare, congelat; pas de-ţi mai convinge nevasta că i-ai prins tu!

Acu’, că am pomenit de cafeaua asta a lui Marghiloman – care, apro­po, a intrat deja în vocabularul uzual încă după primul război mondial, când la Capşa te puteai duce să ceri: "un maghiloman" ori "două mar­ghi­lomanuri", ba chiar şi "o mar­ghi­lomană" (pe ideea că este o "ea", adică "o cafea") – să vedem despre ce este vorba. Nu e altceva decât o cafea turcească, fiartă, cu rom sau co­niac. Ceştile de cafea erau foarte mici, nu aveau toartă şi erau cunoscute sub numele de "filigeană". Cafeaua se fierbea în ibrice în­fier­bân­tate în nisip încălzit cu cărbuni. În fili­gea­nă, boierul Marghiloman adă­uga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin.

Finteşteanu, care a fost contemporan cu Marghiloman şi frecventa restaurantele boemei bucureştene în perioada interbelică (tocmai anii când se impunea şi cafeaua cu nume de prim-ministru), trebuie să fi apreciat licoarea. Se cuvine, dar, să-i mul-ţu­mim lui Aurel Codreanu pentru această restituire din 1989 a unei amintiri ce leagă un mare actor de un mare politician şi om de spirit al vea­cului trecut.