Rapidiştii se reuneau pentru un sezon de coşmar

Pe locul 13 la finalul turului ediţiei 1988-1989, cu 14 puncte (la vremea aceea se acordau numai două puncte pentru victorie), giuleştenii sperau să aibă o parte a doua a campiona­tului mai bună, pe măsura pre­ten­ţiilor înfocaţilor lor suporteri.

Inclusiv antrenorul de atunci al "vişiniilor", Ion Motroc, se aştepta la o îmbunătăţire a calităţii jocului, chiar dacă la 4 ianuarie 1989, data reunirii lotului, pe lângă jucătorii pe care contase în tur s-au mai prezentat doar anonimi proveniţi de la echipa a doua sau de la formaţii din eşaloanele inferioare. "Rapid este capabil să urce, prin muncă, de la media sa slabă, 5,94, spre 6,50, pentru că în scurtul timp petrecut îm­preună nu s-a putut trece la o şta­che­tă obligatoriu mai înaltă – la efort – în situaţia în care ne aflăm. În ulti­mele zece etape, doar Damaschin II, Bacoş, Drăghici, Ciolponea şi Matei au jucat, aş spune, la valoarea lor. Există în cadrul echipei jucători care pot mai mult. Mă gândesc în primul rând la Goanţă, care nu fi­gurează în grupul primilor cinci în primul rând pentru că adevărata lui valoare ar trebui să-l situeze printre primii 20 de jucători ai ţării, dar iată că, din motive în primul rând subiective, el bate pasul pe loc, ca să nu spun mai mult...", declara în ziarul Sportul, în urmă cu exact 20 de ani, Ion Motroc. 5,94 repreznta media notelor acordate de redactorii cotidianului, rezultată la finele turului.

Ce îl împiedica însă la vremea respectivă pe Ioan Goanţă, un jucător care a evoluat în Divizia A doar la Rapid, preţ de 9 ani, să depăşească statutul de idol al tribunelor şi să devină un jucător mare, util echipei? O spune la 20 de ani de atunci tot Ion Motroc. De această dată însă fără ocolişuri: "Cred că avea o gândire puerilă, dacă pot să mă exprim astfel. N-a înţeles că sportul de performanţă te obligă să faci sacrificii, să laşi deoparte familia, distracţia şi timpul liber. Goanţă a dat prea puţin fotbalului în raport cu calităţile pe care le-a avut. Dar, deh!, tinereţea are avantajele şi dezavantajele ei".

Motroc şi-a mai amintit de un ju­cător pe care chiar el îl promovase în lotul echipei mari, iar la jumătatea cam­pionatului a fost primul dintre ra­pidişti în topul notelor acordate de jur­naliştii Sportului: "Ce lot aveam atunci! Plin de copii. Ce să faci cu ju­cători precum Ciolponea, care nu avea decât 17 sau 18 ani? Noi nu puteam să luăm jucători de la cluburi mari, ci de la echipe mici. Căutam jucători dornici de afirmare în diviziile inferioare sau ne alimentam de la echipa a doua, cum a fost cazul cu Ciolponea, altfel un fotba­list foarte talentat, care dădea totul pe teren, dar lipsit de experienţă". Unde se pregătea Rapidul în pauza com­petiţională? "Nu mai ţin minte unde am fost atunci, oricum pregătirea montană o efectuam an de an la Buşteni ori la Predeal. Mai aveam şi un cantonament improvizat undeva în Bucureştii Noi. Era o bază a Ministerului Transporturilor vizavi de teatrul de vară şi o vilă numită «La Maioru»", a rememorat fostul sto­per al Rapidului, ajuns azi la vene­rabila vârstă de 72 de ani.

Venit la timona giuleştenilor în runda a şaptea a campionatului ’88-’89, în locul lui Liţă Dumitru, Ion Motroc nu a rezistat pe banca teh­nică până la finalul stagiunii, fiind la rândul său înlocuit cu Robert Cosmoc. Toate aceste schim­bări de an­trenori nu au ajutat însă Rapidul, care, după un retur dezastruos, în care nu a acumulat decât 9 puncte, a terminat campionatul pe locul 17, penultimul, şi a retrogradat în Di­vizia B. "Rapidul a plătit tribut lipsei de experienţă a jucătorilor. Apoi, la vremea aceea erau echipe cu o mare potenţă, cu influenţă mare, pe când Rapid era ca o fată frumoasă, dar capricioasă, fiindcă nu juca niciodată cu scopul de a obţine re­zultate cu orice preţ. Un alt lucru care se întâmplă şi azi, de parcă s-ar moşteni, jucătorii Rapidului nu sunt conştienţi de ceea ce re­prezintă ei pen­tru suporterii acestei echipe. La o firmă aşa de luminoasă şi de mare, cum este Rapidul, trebuie să ai şi os­pă­tari care să ştie să atragă clientela".

Linia de clasament la începutul anului 1989
13. Rapid 17 6 2 9 18-31 14p
Puncte realizate pe teren propriu la finalul turului de campionat 1988/1989: 12 (a pierdut câte 2p la "U" Cluj-Napoca şi FC Farul şi câte 1p la Flacăra şi la FC Bihor); puncte obţinute în deplasare: 2 (ambele la ASA Tg. Mureş)
Golgeterii echipei: Damaschin II – 6 goluri, Ciolponea – 4 (1 din 11 m), Drăghici – 3, Bacoş – 2, Balaur, Goanţă, I. Augustin – câte unul.
Jucători folosiţi: 23 – Damaschin II – 17 jocuri, Rada, Drăghici, L. Ilie – câte 16, Matei, Vameşu – câte 15, Toader – 14, Ciolponea – 13, Cârstea, Goanţă – 11, Marinescu, Balaur – câte 10, Bacoş, Şt. Popa, Augustin, Al. Drăgan – câte 8, Vlad – 7, I. Tănase 4, Barba, Bozeşan, I. Caraliu – câte 3, Mustăţea, M. Postolache – câte unul.
Media notelor echipei: 5,94; media notelor jucătorilor (pe baza a minimum 10 jocuri): 1. Ciolponea 6,29, 2. Damaschin II 6,11, 3. Goanţă 6,04; cele mai mari note: 8,5 (Toa­der – etapa a X-a).
Cartonaşe galbene: 23 (8 suspendări) – 12 jucători (cele mai multe: Matei 4)
Cartonaşe roşii: I. Augustin (etapa a IV-a)
A beneficiat de o lovitură de la 11 metri – transformată (Ciolponea); a fost sancţionată cu 4 penalty-uri – 2 transformate, 2 ratate.
A expediat 195 şuturi (144 "acasă", 51 în deplasare), din care 95 pe poartă (75 "acasă", 20 în deplasare).